Sufăr de anxietate! Ce să fac?

Fiecare dintre noi experimentează în faţa unei situaţii, semnificată drept „pericol”, o emoţie naturală de teamă. De exemplu, într-o situaţie  de viaţă precum un incediu această emoţie este benefică, întrucât descătuşează adrenalina  – hormonul supravieţuirii. Adrenalina este cea care alertează întregul corp şi îl mobilizează pentru luptă.

Problemele apar atunci când experimentăm această emoţie nejustificat, de exemplu stând întinşi în pat şi gândindu-ne la examenul de mâine, simţim cum inima bate cu putere, respiraţia devine din ce în ce mai alertă. Şi, până la examenul respectiv, mai sunt câteva ore. Prin urmare, cum vom face faţă acestui examen, dacă într-un mediu confortabil cum e casa manifestăm astfel de reacţii?

Dicţionarul de psihiatrie şi psihopatologie clinică Larousse defineşte anxietatea drept starea de nelinişte în care predomină perceperea unei situaţii care, deşi nedefinită ca timp şi spaţiu, s-ar putea dovedi periculoasă.

Care sunt simptomele anxietăţii (cum se manifestă)?

Manifestările vizibile ale acestui sindrom sunt resimţite atât în plan psihologic (subiectiv) cât şi în plan fizic. Cel mai adesea sunt resimţite:

• stare de astenie globală;
• fatigabilitate (oboseală psihică);
• alertă permanentă;
• insomnie;
• cefalee;
• tensiune emoţională;
• slabiciune fizică şi psihică;
• teamă de viitor;
• palpitaţii;
• tremor;
• transpiraţii reci;
• furnicături la nivelul membrelor;
• ruminatii (gânduri obsesive legate de pericolul iminent);
• lipsa poftei de mâncare (inapetenţă);
• frică nejustificată de moarte;
• frică nejustficată de a nu se întâmpla ceva rău;
• constipaţie;

Anxietatea devine o problema când este prea intensă sau durează prea mult prin comparaţie cu motivul care a declanşat-o. Modificările produse în corpul nostru de către adrenalina sunt inadecvate momentului şi persistente, devenind simptome ale anxietaţii care ne perturbă viaţa prin simpla lor prezenţă sau afectează felul în care funcţionam în cel puţin unul din domeniile importante ale vieţii : familie, serviciu, relaţii sociale.

Comportamentul anxios este încurajat încă din primii ani de viaţă.  Un mediu familial fundamental nesigur şi lipsa armoniei obligă copilul să îşi creeze un model despre sine şi ceilalţi bazat pe alertă permanentă. Un mediu familial fundamental sigur, caracterizat prin armonie, confort şi susţinere amplifică copilului sentimentul de siguranţa personală.

Cultura familială oferă, de asemenea, un model activ de interiorizare a comportamentului anxios. Astfel, o cultură familială ce manifestă protecţie în situaţii traumatizante, de genul probleme de sănătate, stimulează însuşirea unor comportamente de „luptă”, de confruntare cu situaţia. Într-o cultură familială ce manifestă nelinişte şi timiditate în situaţii traumatizante, copilul va „imita” comportamentul familial şi îşi va internaliza nesiguranţa şi neliniştea în astfel de situaţii.

Prin urmare mediul familial joacă un rol esenţial în dezvoltarea mecansimelor de adaptare (copying) şi gestionare a evenimentelor de viaţă.

Unde începe anxietatea?

De cele mai multe ori adaptarea la situaţiile de viaţă sunt încununate de succes: depunem efort individual şi obţinem rezultatele dorite. Uneori, deşi obtinem rezultate pozitive, cantitatea de energie mobilizată este prea mare. Oboseala va determina trăirea situaţiei respective de viaţă, deşi rezolvată cu succes, drept  insatisfacţie.

Mergând pe principiul învăţătii continue vom internaliza acest mod de rezolvare a situatiilor şi îl vom folosi pentru toate situaţiile de viaţă traversate.

Dacă vom reuşi să tolerăm acest disconfort şi să ni-l explicăm prin prisma dorinţei personale de a realiza cât mai multe atunci acest stil de viaţa nu va ridica probleme.

Dacă însa diconfortul resimţit atinge manifestări ce nu le mai putem controla, vom evita situaţiile de viaţă despre care ştim că ne fac vulnerabili si mai mult şi pe cele despre care anticipăm că ne-ar face rău.

Forme ale anxietăţii: anxietatea cunoaşte forme multiple, în funcţie de obiectul teamei şi al reacţiilor corporale determinate de adrenalină.

• anxietatea generalizată;
• atacul de panică;
• fobia sociala;
• fobii simple: teama de spaţii largi (agorafobie), teama de spaţii înguste (claustrofobie), teama de înalţime (acrofobie), de boală (nozofobie), de animale (zoofobie);
• tulburarea anxioasa determinată de probleme medicale;
• tulburarea anxioasă datorată consumului de substanţe chimice;
• tulburarea de stres post-traumatic;
• tulburarea acută de stres;

Prin urmare anxietatea, sub orice forma de manifestare, îşi pune amprenta asupra calităţii vieţii noastre, asupra modului în care ne bucurăm de succesele personale, asupra vieţii de familie şi  vieţii profesionale. Mai mult anxietatea, pune stăpânire şi pe sănătatea noastra fizica, determinând apariţia unor tulburări psihosomatice (hipertensiune arterială, cefalee, ulcerul duodenal).

Intervenţia terapeutică in anxietate (o abordare integrativă):

Tratarea anxietăţii implică acţiuni în toate palierele fiinţei umane:  emoţional, raţional, fizic.

Intervenţia la nivel cogntiv: vizează restructurarea sistemul de credinţe şi idei care susţin manifestările anxietăţii (simptomele). Altfel spus, uneori sistemul nostru de gandire trebuie transformat pentru a ne însuşi noi comportamente, mult mai adaptate vieţii zilnice. Unele dintre credinţele şi comportamentele noastre nu ne mai sunt necesare, iar prin progamul de psihoterapie vom reuşi să renunţam la ele şi să le dezinvestim ca fiindu-ne de folos.

Intervenţia la nivel emoţional: vizează însuşirea unui sistem eficient de management al emoţiilor; conştientizarea emoţiilor din viaţa noastra şi asocierea unor comportamente şi atitudini eficiente de adaptare. Totodată vom conştientiza noi resurse interioare de rezolvare a situaţiilor de viaţă; scopul final fiind transformare într-un Sine interior puternic, încrezător, entuziasmat de viaţă, optimist.

Intervenţia la nivel fizic: vizează decongestionarea tensiunii fizice, însuşirea starii la nivel fizic de bine caracterizată prin linişte interioară, relaxare.

Programul de psihoterapie va oferi posibilitatea cunoaşterii interioare şi descoperirii unui potenţial încă nefolosit din noi înşine. Procesul de transformare interioară implică un ritm propriu fiecărui om, este unul natural, evolutiv.

Anxietatea, prin manifestările ei, poate fi prilej de a călători spre noi înşine  călătorie care are drept scop crearea unei structuri interioare capabilă să se adapteze mult mai eficient vieţii. Dar această călătorie începe odată cu conştientizarea nevoii de ajutor specializat şi asumarea unei parteneriat constructiv alături de psihoterapeut.

Mult curaj!