A invata sa primim darurile vietii…

            Violentele, situatiile negative, dificultatile intalnite pe drumurile vietii noastre par sa lase in spiritul nostru, in memoria, in corpul nostru sau in trecutul nostru mai multe urme decat  evenimentele fericite pe care le-am trait!

            Ele se depun in goluri, ca niste falii, deschid insuficiente sau dau la iveala lipsuri. Se inscriu ca rani, ca pagini sifonate sau rupte din povestea vietii noastre pe care ne grabim sa le intoarcem, sa le punem deoparte, sa le uitam.

            E ca si cum planul nostru de constiinta ar fi infundat intr-o perceptie rupta si fundamental dualista a realitatii: pe de o parte, tot ce este bun, tot ce tine de registrul placerii, al multumirii, al linistii (toate mesajele de aceasta natura sunt cultivate, pastrate, cautate sau chiar sanctificate intr-o ideologie pozitivista), si de cealalta parte, tot ceea ce produce neplacere, ne confrunta cu inacceptabilul, cu incertitudinea, si care va fi negat, alungat, eliminat, dar va ramane totusi atat de prezent prin urmele profunde pe care le lasa in noi.

            E ca si cum am fi invatat sa decodam mesajele de viata continute de fiecare eveniment, dincolo de conotatiile lui imediate de suferinta, obstacol sau dificultate; ca si cum nu am sti sa percepem si cu atat mai putin sa primim cum trebuie dovezile de recunostinta, faptele pozitive, cadourile vietii, ascunse, dar prezente…in tot ce ni se intampla.

            Cand ne confruntam cu necazuri, tracasari sau obstacole, cand ni se intampla un accident, cand ne imbolnavim, cand o fiinta iubita ne paraseste, la inceput ne este greu sa intelegem in ce consta partea pozitiva a acestor evenimente si cum ne pot ele aduce un dar. Faptele in sine, violente pe care ne-o aduc ne revolta, ne insala sau ne dezechilibreaza. Ne provoaca atitudini reactive sau defensive. Uneori char ne ranesc, ne pot atinge in zonele sensibile, pot distruge o parte esentiala din noi insine. Va fi nevoie  de o revenire, de un efort de interiorizare si de constientizare pentru a descoperi scanteia de viata care arde, posibilitatea unei deschideri si a unei schimbari dupa perioada de dezechilibru pe care o traversam.

            O criza, un conflict acut pot fi un catalizator care sa reuneasca energii risipite pentru a  mobilizz bogatii interioare necunoscute, pentru a destepta potentialuri neasteptate.

            Viata are multe daruri. Se pare ca mecanismul functioneaza dupa cum urmeaza. Sentimentele pozitive, cand sunt recunoscute ca atare si sunt cultivate, ne dau energie, iar aceasta energie se transforma oarecum intr-o stralucire de bunastare, in iubire. In sens invers, semnalele negative pot fi percepute ca violente care redeschid rani, care secreta la randul lor suferinta. Suferinta, resentimentul devitalizeaza, consuma energia.

            Astfel, ne putem imagina o ucenicie in relatiile interumane care sa ne pemita sa primim cu recunostinta viata care exista in orice eveniment, in orice intalnire, in orice schimb. Nu primim viata doar in momentul conceperii noastre sau al nasterii, ca un capital definitiv pe care va trebui sa-l gestionam de-alungul intregii existente terestre. Cred ca putem  primi si dinamiza viata care vine in intampinarea noastra sub toate formele, asa cum ni se prezinta ea in fiecare zi.

            In orice intanire, prin stimulii care ne vin in acelasi timp de la natura, de la finte, de la evenimente si de la situatii care intercationeaza cu noi, viata este prezenta peste tot. Suntem intr-o oarecare masura relee, transportatori de viata.

            Primim daruri de la viata, daca stim sa le acceptam, dar putem sa le si oferim, sa le raspandim, sa le cream.

            Fiecare dintre noi ar putea sa se intrebe seara inainte de culcare:

“Ce dar de viata am oferit astazi? Ce cuvant, ce privire, suras, ce gest, ce acceptare, ce confirmare am oferit, am primit sau am dezvaluit?”

            Cine pote oferi in fiecare zi celui pe care il intalneste sentimentul ca isi sporeste viata, ca isi insenineaza privirea, ca reuseste sa se exprime, ca se simte mai amabil?

            Cine isi poate propune sa accepte mai bine, sa indrazneasca sa se iubeasca si sa iubeasca pe de-a intregul?

            In felul aceste poate deveni un semanator de VIATA!

            Pentru ca “viata este un fel de dar pe care il detinem pentru un scurt moment…numai” .(H. Wassmo)

sursa: Jacques Salomé – „Curajul de a fi tu insuti”

The URI to TrackBack this entry is: https://terapiasufletului.wordpress.com/2011/09/07/a-invata-sa-primim-darurile-vietii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. astept

  2. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  3. interesant! voi mai reveni! multumesc pentru cuvintele intelepte!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: