Sa vorbim despre dezvoltare personala!

Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi. (Pablo Neruda)

Daca nu stii incotro te indrepti cu siguranta vei ajunge in alta parte!

Cine sunt si cine pot fi pentru ceilalti?

Cine, ce si de ce sunt?

Ce este dezvoltarea personala? Este dezvoltarea personala necesara?

Dezvoltarea personala inseamna crestere si autocunoastere!

Dezvoltarea personala are drept scopuri identificarea si explorarea:

  • Unicitatii si patterning-ului propriilor valori, atitudini, constructe;
  • Elemente legate de familie, relatii, educatie care faciliteaza sau blocheaza abilitatile tale de a simti, percepe,
  • relationa, comunica;
  • Balanta dintre forta personala si interpersonala si limite;
  • Sensul lumii tale personale, capaciatatea ta de intimitate cu ceilalti, precum si capacitatea de a sta separat de ceilalti, la o distanta adecvata;
  • Cunoasterea nevoilor, temerilor si intolerantei tale;
  • Cunoasterea pasiunilor si fortei;
  • Intelegerea tendintelor, inadecvate de de a-i invada pe ceilalati.

Ce beneficii iti aduce dezvoltarea personala? Dezvoltarea personala te ajuta:

  • Sa te intelegi mai bine
  • Sa dezvolti noi aptitudini
  • Sa iti descoperi slabiciunile
  • Sa-ti dezvolti potentialul
  • Sa cresti!
  • Sa afli ce iti blocheaza dezvoltarea si cresterea
  • Sa te placi, sa te iubesti mai mult
  • Sa intelegi ce vrei de la ceilalti si de la tine
  • Present, trecut si viitor: sa iti intelegi si accepti trecutul, sa traiesti in present sis a faci planuri de viitor!
  • Sa-ti cresti constientizarea de sine
  • Sa inveti sa te raportezi la ceilalti
  • Sa treci de la anxietate la incredere in tine
  • Sa-ti infrunti temerile
  • Sa fii furios si ok
  • Sa te eliberezi de prejudecati

La sfarsitul participarii la un grup de dezvoltare te poti intreba:

Ce ai invatat despre tine?

Ce ai invatat despre ceilalti?

Ce ai invatat despre felul in care interactionezi cu ceilalti?

Ce te-a oprit sa mai inveti azi?

Cum a aparut dezvoltarea personala?

In anii ’60, liderii grupurilor de intalnire orientate catre clinica de pe Coasta de Vest (America) au inceput sa garanteze pentru un model de grup T ca “terapie de grup pentru normali”. Ei au pus accent asupra dezvoltarii personale si, desi considerau inca grupul experiential ca fiind un instrument de educatie, nu de terapie, au oferit o definitie pe o baza mult mai larga, mai umanista. Educatia, au sustinut ei, nu este procesul de achizitionare a deprinderilor interpersonale, si de activitate de conducere, nici intelegerea functionarii grupurilor si organizatiilor; educatia nu este decat o descoperire comprehensive de sine, dezvoltarea deplina a propriului potential.

Acesti lideri de grup au lucrat cu membri ai societatii, normali, sanatosi, cu indivizi care, intr-adevar, conform celor mai obiective standarde, obtinusera un success considerabil, insa traiau o deosebita tensiune, insecuritate si un conflict al valorilor. Ei au observat ca multi dintre membrii grupului se consumau cu construirea unei fatade externe, a unei imagini publice pe care se straduiau sa o protejeze cu orice pret. Membrii lor erau absorbiti de indoieli cu privire la adeecvarea personala si mentineau o vigilenta constanta ca nu cumva sa devina vizibila vreo urma de incertitudine sau disconfort.

Acest proces restrangea nu numai comunicarea cu ceilalti, dar si cu ei insisi. Liderii sustineau ca, pentru a elimina o stare perpetua de autoinvinuire, treptat, indivizii de success ajungeau sa creada in realitatea propriei fatade si incercau, prin mijloace inconstiente, sa respinga atacurile interne si externe asupra imaginii de sine. Astfel se atingea o stare de echilibru, dar cu un pret ridicat: o energie considerabila este investita in mentinerea separarii intrapersonale si interpersonale, energie care, altfel, ar fi putut fi pusa in serviciul actualizarii de sine. Acesti lideri au stabilit obiective ambitioase pentru grupul lor – abordarea si ameliorarea efectelor toxice ale culturii americane puternic competitive.

Pe masura ce obiectivul grupului s-a schimbat de la educatie, in sensul traditional al cuvantului, la schimbarea personala, denumirea grupului s-a schimbat de la grup T (formare in relatii umane) sau grup de formare senzitiva (formare in sensibilitatea interpersonala) la denumiri mai consonante cu orientarea de baza a grupului. Au fost avansate cateva etichete: grupuri de dezvoltare personala, potential uman sau dezvoltare umana. Carl Rogers a sugerat termenul de “grup de intalnire” punand accent pe intalnirea autentica fundamentala dintre membri, dintre lider si membri si dintre partile disparate ale fiecarui membru. Termenul sau a avut cea mare putere de conservare si a devenit cel mai popular nume pentru grupul experiential de tipul “lasa franele” prevalent in anii ’60 si ’70.

A treia forta in psihologie (a treia dupa analiza freudiana si behaviorismul watsonian-skinnerian), ce punea accent pe o conceptie holista, umanist a persoanei, a oferit grupului de intalnire forma si dinamism dintr-o alta directie. Psihologi cum ar fi A. Maslow, G. Allport, E. Fromm, R. May, F. Perls, C. Rogers si J. Bugenthal (si filosofii existentialisti din spatele lor – Nietzsche, Sartre, Tillich, Jaspers, Heidegger si Husserl) s-au razvratit impotriva modelului mecanicist al behaviorismului si impotriva determinismului si reductionismului teoriei analitice. Unde, intrebau ei, se afla persoana? Unde sunt constiinta, vointa, decizia, responsabilitatea, recunoasterea dimensiunilor tragice si fundamentale ale existentei si ingrijorarea legata de ele.

Toate aceste influente au dus la grupuri cu un obiectiv mult mai larg si mai vag – “cresterea totala a individului”. In acest grup s-a rezervat timp pentru tacerea reflexive, pentru ascultarea muzicii si poeziei. Membrii au fost incurajati sa dea glas celor mai profunde nelinisti – sa reexamineze aceste valori fundamentale ale vietii si discrepantele dintre ele si stilurile lor de viata, sa intalneasca multe dintre fatadele propriului sine fals; sa exploreze partile de mult ingropate din ei insisi (de exemplu, in cazul barbatilor, partile delicate, feminine).

Maxime ale grupului de dezvoltare:

  1. Sentimente, numai cu ganduri.
  2. Lasa franele mai mult decat de obicei, daca te simti bine in grup si daca te poti gandi la ce inseamna asta.
  3. Poate fi in regula sa mentii furia, dar sa nu o tii constant la distanta.
  4. Procesele de grup determina diferente de invatare, indifferent daca liderul le acorda sau nu atentie.
  5. Riscurile in grupul de intalnire este mare si nu are legatura cu castigurile positive.
  6. Progreseaza acum, nu conta pe mai tarziu!

Yalom, I., Leszcz, M. (2008), Tratat de psihoterapie de grup – teorie şi practică, Ed. Trei, Bucureşti
Hazel Johns, Personal Development in Counsellor Training, London, 1996, Cassell

Sursa: mihaelaluca.ro

Publicat on 4 Septembrie 2011 at 23:40  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://terapiasufletului.wordpress.com/arta-de-a-trai-fericiti-impliniti-si-recunoscatori/sa-vorbim-despre-dezvoltare-personala/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: