Tabara dezvoltare copii cu varste intre 9-12 ani

Investeste in copilul tau…

Pregateste-l, pentru a face fata solicitarilor scolare, dar si de viata, cat mai eficient…

Inscrie-l in tabara de dezvoltare pentru copii “Mami, Tati, am crescut mare…”

De ce tabara de dezvoltare personala?

* pentru ca faciliteaza intercunoasterea si dezvolta capacitatea de adaptare la situatii noi de viata;
* pentru ca faciliteaza gestionarea comportamentului si reactiilor emotionale;
* pentru ca stimuleaza spontaneitatea si creativitatea specifica copilariei;
* pentru ca stimuleaza asumarea unor roluri sociale eficiente si adaptative pentru viata de zi cu zi (de ex. program de viata);
* pentru ca faciliteaza invatarea de noi atitudini de viata (responsabilitate);

Activitati incluse:
* atelier de comunicare si relationare;
* atelier de gestionare al emotiilor;
* atelier de dezvoltare al increderii in sine, prin activitati sportive: tiroliana, activitati recreative;

* atelier de dezvoltare al abilitatilor de viata: responsabilitate, implicare sociala, program de viata;

Cand?
Perioada 27 – 29 iulie 2012

Cine poate participa?
Orice copil cu varsta intre 9 – 12 ani.

Tarif: 260 Ron (pretul include cazare, 3 mese/zi, transportul din Caransebes).

Cum ma pot inscrie?
Contact: 0724.52.63.64
Avans: 130 Ron pana in data de 10 iulie 2012.

Locuri limitate: maxim 15!!!

Va asteptam cu drag!

Anunțuri

Psiho Serata „Invata sa te descoperi…”

psiho serata

Tot ce ne inconjoara functioneaza, pentru mintea noastra, ca etichete ale unor masuri de genul: succes, implinire, iubire, sanatate. Ne stabilim obiective, dar ne lipseste un factor esential pentru atingerea lor: increderea in sine si armonia personala.

Poti schimba cursul existentei tale, acordandu-ti ingredintele de care ai nevoie pentru a obtine tot ceea ce iti doresti: respect personal, incredere in sine si armonie interioara.

              Participa la Psiho Seratele „Invata sa te descoperi”, in cadrul carora  TU, NEVOILE TALE SI INTREAGA TA FIINTA SUNTETI CELE MAI IMPORTANTE.

            Ce sunt PSIHO SERATELE?

            Psiho – Seratele sunt intalniri saptamanale destinate autocunoasterii personale. In cadrul lor vor fi abordate diverse teme din sfera motivatiei personale, cunoasterii si dezvoltarii personale.

            Valorile promovate in cadrul acestor serate sunt: respectul, siguranta si confortul personal.

Ce aduce acest eveniment in viata ta?

  • Raspunsuri la intrebari de genul „cine sunt eu?”, „ce imi doresc sa obtin in aceasta existenta?”, „cum pot atinge succesul?”;
  • Constientizarea prezentului in care traiesti: esti multumit/a cu ceea ce insemni in acest moment al existentei tale? simti ca intre intentiile si actiunile tale exista armonie astfel incat sa obtii succes in ceea ce ti-ai propus?
  • Constientizarea mesajelor si actiunilor limitative care te indeparteaza de la ceea ce iti doresti;
  • Doua ore de relaxare si buna dispozitie, destinate interiorului tau;

Te va asista:

  • Ramona Pora, psihoterapeut, life coach;

Tema intalnirii noastre va fi „Increderea in sine si armonia din viata noastra”.

Unde si cand?

  • Vineri,  20 aprilie 2012, intre orele 18.00 – 20.00;
  • Locatie: Caransebes;
  • Numar de locuri limitat: 30;

Cost?

  • Intrare gratuita, te invitam sa aduci cu tine multa disponibilitate si buna dispozitie.
  • Noi te asteptam cu ceai, biscuiti, un seminar plin de armonie si iubire.

Investeste in tine…pentru ca nimeni altcineva nu o va face in locul tau.

Povestile inconstiente din viata noastra

           

             De multe ori, se poate, sa fi avut senzatia ca traiesti intr-un scenariu de viata prefabricat, intr-un scenariu in care actiunile personajelor tale sunt ghidate pur si simplu de o forta pe care nu o poti controla, fiecare jucandu-si rolul perfect.

            De multe ori, se poate, sa fi simtit o discrepanta intre comportamentul tau si ceea ce crezi ca ar fi mai potrivit pentru tine. Ca si cum comportamentul tau isi urmeaza partitura lui de actiune, ignorand inconstient nevoile tale prezente.

            De multe ori, se poate, ca cele de mai sus sa te bulverseze, astfel incat sa devii confuz/a si nedumerit/a vis-a-vis de ceea ce doresti cu adevarat de la tine si viata ta.

            Te intrebi, ce se intampla cu mine? De ce nu reusesc, sa imi orientez comportamentul spre nevoile mele reale si prezente? De ce  ma comport ca si cum as rescrie o poveste de viata stabilita demult pentru mine?

            Ce sunt povestile de viata inconstiente?

            Istoria noastra de viata este marcata de etape de dezvoltare si evolutie.

            Copii fiind, in primii ani de viata, intelegem si interpretam ceea ce ne inconjoara, prin prisma a ceea ce simtim. MAMA SI TATA sunt facilitatorii lumii exterioare, mimica si gesturilor lor constituind repere pentru ceea ce se intampla.

              Daca observam pe fata MAMEI o lacrima atunci cand ne lovim, emotiile noastre vor exprima aceasta lacrima, printr-o poveste dramatica (poveste=interpretarea evenimentului), poveste ce implica un inceput, o intriga si un final. Povestea poate fi despre un copil care si-a ranit mama, facand-o sa sufere, prin urmare acel copil NU MERITA IUBIREA MAMEI, prin urmare NU MERITA IUBIREA NIMANUI; mai tarziu, copil va creste si ca adult el nu va beneficia de IUBIRE SI VALORIZARE pentru ca, in credinta lui, NU MERITA.  Povestea poate fi despre un copil care, dorind sa ajunga in bratele MAMEI, intalneste un obstacol care il raneste…el poate lua decizia in acel moment sa planga si uitandu-se la mama lui, care la randul ei plange, poate intelege ca ceea ce i s-a intamplat este o tragedie si ca lumea inconjuratoare este amenintatoare si ostila; tocmai de aceea trebuie sa stea mai mult pe langa mama care sa-l protejeze. Copilul va creste si ca adult el va depinde tot de MAMA sau ALTII ca sa functioneze.

                       Avem nevoie de o poveste de viata, inca din primii ani de viata, pentru a ne adapta lumii. In cadrul acestei povesti, parintii joaca un rol major, pana la varsta de 6 ani – dupa aceasta varsta, intervin si alti factori – scoala, ceilalti, destinul. Spre maturitate nu mai investim in povestea noastra de viata, aceasta functioneaza ca un film inconstient, ghidandu-ne comportamentul zilnic.

                        Povestea noastra de viata contine personaje, actiuni si evenimente; implica un rezultat final. De la o anumita varsta, nu o mai adaugam nimic povestii noastre de viata, nu o mai modelam…ea functioneaza ca o poveste ce vine din interioriul noastru – un ghid inconstient, fara sa mai stim exact de ce am ales acel scenariu de actiune, de ce personajul principal se simte in acel fel, de ce poveste are acel final.

                  Cand povestea de viata devine ineficienta pentru nevoile noastre?

                 Povestea primara de viata devine ineficienta cand, in calitate de adult, actiunile noastre nu sunt orientate spre scopuri necesare interiorului nostru. Ca si cum, ne dorim sa obtinem succesul, dar comportamentul nostru contrazice acest deziderat, dezvoltand actiuni opuse acestui obiectiv.

                  Pentru ca povestea primara de viata functioneaza inconstient, ca un automatism, ne mobilizam sa gasim rapunsuri de ce esuam in ceea ce ne propunem…dar uitam sa cautam explicatii in limbajul acestei povesti.

              Daca in primii ani de viata, aceasta poveste a fost functionala pentru noi, acum, in calitate de adulti nu ne mai ajuta…pentru ca dispunem de suficiente resurse personale pentru a reusi in tot ceea ce ne-am propus.

            Cum putem rescrie povestea de viata?

            Pentru a rescrie povestea de viata, trebuie sa ne intoarcem la copilul din noi insine, sa ii intelegem emotiile, sa ii intelegem nevoile. Copilul nostru interior si-a construit aceasta poveste pentru a face fata necunoscutului lumii exterioare. Povestea construita este despre el insusi, despre ce simte vis-a-vis de necunoscut, vis-a-vis de protectorii MAMA si TATA, despre nevoile lui de iubire si siguranta. Povestea lui este despre drama traita de un pitic in confruntarea lui cu un urias (viata). Pentru ca nu dispune de intelegere, emotiile ii sugereaza ceea ce se intampla; emotii precum teama, neliniste, vinovatie, furie il insotesc pe drumul sau. Mai mult, e suficient sa simta o singura data teama si va generaliza aceasta teama la toate situatiile necunoscute, pentru ca mici fiind evaluarile noastre particulare trec rapid in registrul generalizarilor si adevarurilor absolute despre viata. De exemplu, daca copilul vede intre protectorii sai un conflict fizic, teama resimtita se poate transforma in panica, iar relatiile dintre mama si tata el le va interpreta drept „amenintatoare”; mergand pe principiul generalizarii „toti parintii au o relatie amenintatoare”; ca adult se va simti insecurizat intr-o relatie cu sexul opus, pentru ca potrivit povestii primare de viata, aceast lucru inseamna amenintare.

            In cadrul povestii sale de viata copilul isi atribuie un rol, rolul adaptat povestii construite.  Poate copilul din exemplu de mai sus simte nevoia de a-si pedepsi unul dintre parinti, astfel incat sa-si protejeze celalalt parinte. In aceasta poveste, copilul isi poate asuma un rol de salvator…salvatorul este SUPER EROUL care apara personajul din poveste, agresat de celalat personaj „rau”. Mai tarziu, ca adult, acest copil va simti nevoie sa salveze de fiecare data pe cineva aflat intr-o situatie de neajutorare, ignorandu-si propriile nevoi.

            In unele povesti, copilul poate juca rolul de victima…victima este personajul care simte vinovatie in povestea lui; in exemplul dat, copilul poate interpreta ca mama si tata se cearta din cauza lui, ca el este sursa conflictului lor, prin urmare, nu merita sa beneficieze de mama si tata, nu merita iubire. Mai tarziu, ca adult, acest copil va simti nevoia de a primi cat mai multa atentie si iubire, sufocandu-si partenerul sau partenera cu dovezi continue de iubire.

            Spuneam ca ne putem rescrie povestea de viata, daca intelegem nevoile copilului nostru interior. Cin este acel copil? Copilul interior reprezinta una dintre cele trei stari caracteristice Eului. Eric Berne a definit o stare a eului ca si “un model constant de sentimente si experiente direct relationat cu un model corespunzator de comportament”. Avem 3 stari ale eului care corespund cu modele constante, separate si distincte de sentimente si comportamente. Aceste 3 stari se numesc: starea Parinte a eului, starea Adult a eului si starea Copil a eului. Starea eului de Copil reprezinta emotiile noastre, este starea cea mai pretioasa din noi, este lacasul trairilor specifice copilariei si inocentei.

            Intr-o lume in care copilul nostru interior afla ca NU ESTE OK, intr-o lume in care copilul nostru interior se simte nevalorizat, intr-o lume in care sentimentele copilului nostru interior sunt ranite, intr-o lume plina de pericole, copilul are nevoie de un ADULT care sa se bucure de prezenta lui, care sa il ocroteasca si sa il invete sa se adapteze.

            In fiecare dintre noi exista acel ADULT care poate oferi liniste si securitate copilului nostru interior, modificand astfel povestea dramatica de viata. Rezultatul va fi o mai buna intelegere a nevoilor prezente, de adult. Rezultatul va fi un interior mult mai echilibrat si adaptat unui prezent dinamic.

            Pretuieste copilul tau interior….asculta-i povestea…ocroteste-l…

Seminar gratuit online: „Iubirea incepe cu mine insumi…”

Ne dorim iubirea in viata noastra sub orice forma: sanatate, relatie fericita, copii, cariera de succes, putere financiara. Dar, atunci cand nu regasim nicio forma de iubire in viata noastra, intram in panica.
Traim intr-o realitatea ce functioneaza ca un ecran de proiectie; daca in interiorul nostru exista iubire atunci ecranul o va proiecta astfel incat, prin semne vizibile, sa observam formele de iubire existente in viata noastra.
Ce se intampla cand ecranul nu o poate proiecta?

Pentru ca imi sunteti alaturi, citind posturile acestui blog, pentru ca faceti parte din viata mea, va ofer un cadou sub forma unei invitatii de participare la un seminar gratuit online. Webinar-ul gratuit „Iubirea incepe cu mine insumi…”, va aborda la nivel practic o serie de tehnici eficiente de constientizare a autovalorizarii si iubirii de sine.
Tematica webinar:
•    Universul interiorul: stereotipuri si credinte;
•    Forme ale iubirii de sine;
•    Identificarea si gestionarea „sabotorilor” iubirii personale;

Unde si cand?
•    Joi, 16 februarie 2012, incepand cu orele 18.00 in mediul online, pe baza de invitatie.

Veti primi o invitatie personalizata (va rog sa verficati si spam-ul mail-ului), participarea este conditionata de confirmarea prezentei dvs. la acest seminar.

Va astept cu drag,

Ramona  Pora

Published in: on 3 Februarie 2012 at 16:17  Comments (25)  
Tags: , ,

Minciuni despre noi insine…

Am invatat de mici valori precum „bine” sau „rau”, „adevar” sau „minciuna”. Pentru a ne adapta mai bine evenimentelor de viata, ne fabricam o serie de explicatii privind mersul lucrurilor! Astfel de explicatii, uneori, nu au niciun suport rational; nu au niciun fundament empiric in realitatea inconjuratoare…si, totusi, continuam sa le utilizam!

   Prin urmare, alegem, sa ne mintim…crezand ca ne vom facilita periplul existential!

Minciunile din viata mea au fost:

„Sa plangi e rusinos!”

 ” Eu stiu ce este mai bine pentru fiintele dragi mie!”

„Ceilalti nu ma iubesc!”

‘Imi pot fauri visele prin destinul partenerului sau copilului meu!”

„Fericirea mea depinde de celalalt!”

 Astazi nu mai am nevoie de ele, pentru ca am invatat sa nu ma mai mint…sa nu ma mai agat de altii! Am invatat sa fiu libera!

Te invit sa iti analizezi minciunile interioare…de ce ai nevoie de ele? ce mascheaza ele? ce mesaj au ele pentru interiorul tau?

Curaj,

Ramona Pora

Published in: on 19 Octombrie 2011 at 13:27  Comments (2)  
Tags: , , ,

A invata sa primim darurile vietii…

            Violentele, situatiile negative, dificultatile intalnite pe drumurile vietii noastre par sa lase in spiritul nostru, in memoria, in corpul nostru sau in trecutul nostru mai multe urme decat  evenimentele fericite pe care le-am trait!

            Ele se depun in goluri, ca niste falii, deschid insuficiente sau dau la iveala lipsuri. Se inscriu ca rani, ca pagini sifonate sau rupte din povestea vietii noastre pe care ne grabim sa le intoarcem, sa le punem deoparte, sa le uitam.

            E ca si cum planul nostru de constiinta ar fi infundat intr-o perceptie rupta si fundamental dualista a realitatii: pe de o parte, tot ce este bun, tot ce tine de registrul placerii, al multumirii, al linistii (toate mesajele de aceasta natura sunt cultivate, pastrate, cautate sau chiar sanctificate intr-o ideologie pozitivista), si de cealalta parte, tot ceea ce produce neplacere, ne confrunta cu inacceptabilul, cu incertitudinea, si care va fi negat, alungat, eliminat, dar va ramane totusi atat de prezent prin urmele profunde pe care le lasa in noi.

            E ca si cum am fi invatat sa decodam mesajele de viata continute de fiecare eveniment, dincolo de conotatiile lui imediate de suferinta, obstacol sau dificultate; ca si cum nu am sti sa percepem si cu atat mai putin sa primim cum trebuie dovezile de recunostinta, faptele pozitive, cadourile vietii, ascunse, dar prezente…in tot ce ni se intampla.

            Cand ne confruntam cu necazuri, tracasari sau obstacole, cand ni se intampla un accident, cand ne imbolnavim, cand o fiinta iubita ne paraseste, la inceput ne este greu sa intelegem in ce consta partea pozitiva a acestor evenimente si cum ne pot ele aduce un dar. Faptele in sine, violente pe care ne-o aduc ne revolta, ne insala sau ne dezechilibreaza. Ne provoaca atitudini reactive sau defensive. Uneori char ne ranesc, ne pot atinge in zonele sensibile, pot distruge o parte esentiala din noi insine. Va fi nevoie  de o revenire, de un efort de interiorizare si de constientizare pentru a descoperi scanteia de viata care arde, posibilitatea unei deschideri si a unei schimbari dupa perioada de dezechilibru pe care o traversam.

            O criza, un conflict acut pot fi un catalizator care sa reuneasca energii risipite pentru a  mobilizz bogatii interioare necunoscute, pentru a destepta potentialuri neasteptate.

            Viata are multe daruri. Se pare ca mecanismul functioneaza dupa cum urmeaza. Sentimentele pozitive, cand sunt recunoscute ca atare si sunt cultivate, ne dau energie, iar aceasta energie se transforma oarecum intr-o stralucire de bunastare, in iubire. In sens invers, semnalele negative pot fi percepute ca violente care redeschid rani, care secreta la randul lor suferinta. Suferinta, resentimentul devitalizeaza, consuma energia.

            Astfel, ne putem imagina o ucenicie in relatiile interumane care sa ne pemita sa primim cu recunostinta viata care exista in orice eveniment, in orice intalnire, in orice schimb. Nu primim viata doar in momentul conceperii noastre sau al nasterii, ca un capital definitiv pe care va trebui sa-l gestionam de-alungul intregii existente terestre. Cred ca putem  primi si dinamiza viata care vine in intampinarea noastra sub toate formele, asa cum ni se prezinta ea in fiecare zi.

            In orice intanire, prin stimulii care ne vin in acelasi timp de la natura, de la finte, de la evenimente si de la situatii care intercationeaza cu noi, viata este prezenta peste tot. Suntem intr-o oarecare masura relee, transportatori de viata.

            Primim daruri de la viata, daca stim sa le acceptam, dar putem sa le si oferim, sa le raspandim, sa le cream.

            Fiecare dintre noi ar putea sa se intrebe seara inainte de culcare:

“Ce dar de viata am oferit astazi? Ce cuvant, ce privire, suras, ce gest, ce acceptare, ce confirmare am oferit, am primit sau am dezvaluit?”

            Cine pote oferi in fiecare zi celui pe care il intalneste sentimentul ca isi sporeste viata, ca isi insenineaza privirea, ca reuseste sa se exprime, ca se simte mai amabil?

            Cine isi poate propune sa accepte mai bine, sa indrazneasca sa se iubeasca si sa iubeasca pe de-a intregul?

            In felul aceste poate deveni un semanator de VIATA!

            Pentru ca “viata este un fel de dar pe care il detinem pentru un scurt moment…numai” .(H. Wassmo)

sursa: Jacques Salomé – „Curajul de a fi tu insuti”

A accepta ceea ce este…

Cel mai mare impediment in calea unei vieti magice este refuzul nostru de a accepta ceea ce este – mai simplu spus, rezistenta interioara. Construim povesti care devin apoi fapte si apoi aceste fapte devin scenariul conform caruia ne sculptam viata; indiferent ca e vorba despre cariera noastra, relatii personale sau finante, traim in concordanta cu acest scenariu.

Poate suntem convinsi ca mama noastra nu ne-a iubit suficient, sau ca sora noastra mai mare sau fratele mai mic au fost favoritii familiei. Il condamnam pe tata pentru ca a fost alcoolic si pe mama ca a fost intr-un anumit fel si punem pe seama acestui fapt tot ce nu merge in viata noastra. Poate ranile noastre sunt si mai adanci si sunt legate de violenta fizica sau abuz sexual. Indiferent de circumstantele din familia noastra, putem alege in fiecare moment sa spunem: “S-a intamplat, nu se mai intampla acum, si singurul lucru pe care am nevoie sa-l stiu este ca mi-a fost oferit darul vietii.”

Nimeni dintre noi nu poate merge inapoi si rescrie evenimentele trecutului, desi multi dintre noi traiesc in trecut, retraind si reingurgitand evenimentele trecutului. Totusi, cu totii avem puterea sa ne intoarcem inapoi si sa rescriem sentimentele si perceptiile despre acele evenimente, privind in fata ceea ce este cu adevarat acolo, dincolo de iluziile pe care ni le-am creat.

Cel mai mare obstacol pe care il avem de trecut este faptul ca ne e frica de iubirea pe care o simtim fata de cei care ne-au dat viata. Ne e teama de aceasta dragoste pentru ca ea merge atat de adanc si este imposibil de negat si pentru ca dorul nostru cel mai mare este acela de a-i tine pe parintii nostri in inima noastra ca fiind una, asa cum ei ne tin in inima lor ca fiind copiii lor. Ne temem de asta pentru ca ne-am convins pe noi insine ca acolo nu a fost dragoste sau ca nu a fost suficienta. Evitam durerea de a simti acest dor si chiar negam ca un astfel de dor ar exista pentru ca ne temem de dezamagire. Acesta e cel mai mare autosabotaj la care ne supunem: ne temem ca dragostea nu mai este acolo si ne negam ocazia de a o descoperi si simti.

Aceasta durere a separarii devine un modus operandi, si fiecare aspect din viata devine guvernat de ea; devine o busola care ne ghideaza in viata si care recreeaza durerea in toate relatiile noastre si circumstantele de viata. Cu totii stim ca masinile bune nu provin din fabrici proaste. La un nivel total omenesc, parintii nostri sunt sursa vietii. Cand respingem viata care ne-a fost data, cand spunem ”Tatal meu nu a fost suficient de bun pentru mine” sau “Mama nu m-a iubit destul”, spunem de fapt ca fabrica de masini a fost una proasta, si prin urmare masina produsa-noi insine-nu e suficient de buna. Un gand trist, dar adevarat. Cand respingem ceea ce este, ne respingem pe noi insine. Cand respingem ceea ce fost, respingem insasi viata.

Actul de a ne accepta parintii inseamna a primi cu toata inima darul vietii asa cum ne-a fost transmis, fara ezitare si fara niciun semn de intrebare. Cand facem asta, ne deschidem inima pentru a primi din plin binecuvantarile vietii. Inainte de a putea face acest lucru, ne luptam permanent sa luam in primire ce este al nostru si cand in sfarsit primim ceea ce vrem, ne simtim goi si ne dam seama ca nu vrem cu adevarat acel lucru pe care am crezut ca-l vrem.

Cand suntem incompleti in suflet, nimic din viata noastra nu poate fi complet, nici meseria noastra, nici relatiile noastre- intregii noastre vieti pare ca ii lipseste ceva. Ceea ce lipseste este sentimentul a fi cu adevarat copilul parintilor tai, binecuvantat cu frumusetea vietii.

sursa:  damaideparte.ro

 

 

 

Published in: on 30 August 2011 at 22:52  Lasă un comentariu  
Tags:

Problemele nerezolvate din viata noastra!

Viata noastra este o perpetua alegere;  alegeri care ne ajuta sa accedem la niveluri superioare de dezvoltare si evolutie.

Se intampla, uneori, sa ramanem blocati in fata problemelor cu care ne confruntam, sa simtim ca nu reusim sa le depasim, sa simtim ca ne cheltuim toata energia depasindu-le, insa fara niciun rezultat eficient.

De ce mi se intampla mie toate astea? De ce sunt nefericit/a? De ce nu reusesc sa obtin ceea ce mi-am propus?  Sunt doar cateva intrebari care rasar in mintea noastra, ca o consecinta a blocajului rezolutiv in care ne aflam. Dar, in interiorul nostru mai exista o voce (“vocea interioara”), ce exprima dorinta de a fi fericiti, de a obtine succesul, de a ne simti impliniti. Discrepanta intre ceea ce gandim (analizam si interpretam ca urmare a evenimentelor de viata) si ceea ce ne dorim sa se intample in viata noastra, este resimtita drept conflict interior. Prin urmare, conflictele noastre interioare coreleaza semnificativ cu nevoile si dorintele noastre.

Acum va propun un exercitiu de imaginatie: imaginati-va viata voastra asemeni unei corabii frumoase. Viata voastra inseamna o serie de calatorii, spre destinatii din care aveti de primit “ceva” (o calitate, o atitudine, un comportament, o trasatura): pentru fiecare calatorie trebuie sa asigurati resursele necesare corabiei sa ajunga la destinatie; pentru fiecare calatorie trebuie sa asigurati numarul optim de pasageri pe care doriti sa ii transportati pana la urmatoarea destinatie; pentru fiecare calatorie trebuie sa decideti cine de pe corabie merge mai departe alaturi de voi si cine va ramane, pentru totdeauna, in afara corabiei. Mai mult, traseul spre fiecare destinatie, implica o serie de decizii, rationale si emotionale, decizii incarcate de costuri interioare. Uneori, ajungeti cu intarziere la destinatie si acel “ceva”, pregatit special pentru voi,  dispare fara urma, nu mai intra in posesia voastra interioara. Prin urmare, amanarile, intarzierile, renuntarile dificile la “obiecte” sau “fiinte” ce nu mai aduc un plus de valoare corabiei noastre, determina amanari ale evolutiei si dezvoltarii noastre interioare.

Intreaba-te acum cine conduce corabia ta? Cine alege pentru tine? Cine stabileste persoanele importante din viata ta si cine le selecteaza? Cine sau ce determina intarzieri in evolutia ta persoana? Cine sau ce te impiedica sa fii fericit/a? Cine sau ce te indeparteaza de succes?

Ai aflat raspunsul?????? ESTI CHIAR TU!!!!!! Stiu, nu e usor sa iti asumi asta…dar a sosit momentul unei analize autentice asupra vietii tale!

Rolul problemelor din viata noastra este de a ne constientiza, asupra aspectelor sensibile ale existentei, in momentul respectiv. Orice problema implica o rezolvare, e un principiu internalizat de mici copii, dar neconstientizat ca adulti. Daca privim problemele drept destinatii, unde corabia noastra e programata sa ajunga, vom intelege ca tocmai “calatoria spre acea destinatie” are drept scop dezvoltarea in interiorul nostru a noi abilitati, a noi trasaturi, cu ajutorul carora ne vom adapta mult mai bine cerintelor existentiale. Prin urmare, problemele sunt de fapt provocari personale! Uneori, rezolvarea unei probleme implica consumuri mari de energie si resurse personale, pentru ca atat a fost necesar pentru tine pentru a gasi rezolvarea acelei probleme. Alteori, esti surprins cat de rapid gasesti semnificatia obstacolului din fata ta!

Dar, o viata sanatoasa nu inseamna a rezolva o problema, indiferent de consecintele interioare. De multe ori, alegem sa amanam rezolvarea unei probleme existentiale, datorita temerii, ca nu suntem suficienti de puternici, sa depasim acea problema. De multe ori, judecatorul nostru interior (ratiunea noastra sau gandirea interioara) stabileste, fara a se consulta cu emotiile noastre, ce este mai bine pentru noi insine. O viata sanatoasa inseamna echilibru interior (echilibrarea tuturor componentelor interioare), o gestionare eficienta a situatiilor de tensiune sau conflict interior, maturitate in alegerea beneficiilor pentru interiorul nostru.

O viata sanatoasa inseamna autenticitate interioara. Iti poti permite sa fii vulnerabil/a, iti poti permite sa gresesti, iti poti permite sa plangi, iti poti permite sa darami zidurile cetatii interioare si sa ajungi la tine. Doar ajungand la tine poti invata semnificatia fiecarei lectii din viata ta, ti-o poti asuma si adauga portofoliului tau interior. Faptul ca amani o problema, nu inseamna decat ca amani drumul spre tine insuti/insati!

Invata sa fii recunoascator/toare pentru tot ceea ce te inconjoara,

Cu drag, Ramona

Published in: on 13 Iulie 2011 at 14:30  Lasă un comentariu  

Cultivarea Sinelui sau drumul catre tine insuti/insati!

In deschiderea acestei sectiuni ti-am lansat o intrebare:

„Cine esti tu si care este drumul tau in aceasta existenta?”

Priveste foaia pe care ai scris aceasta intrebare si constientizeaza raspunsul tau…Ai formulat un raspuns?

Raspunsurile pot fi multiple, de la raspunsuri centrate pe calitati fizice/exterioare la raspunsuri centrate pe calitati intrinseci.

Raspunsul meu ar fi: SUNT UN CORP, O MINTE, O EMOTIE SI UN SPIRIT! Mai precis: SUNT O FIINTA INTEGRATA!

Ce inseamna o fiinta integrata? O fiinta ce isi constientizeaza palierele de functionalitate ale vietii zilnice, o fiinta recunoscatoare pentru ceea ce detine, o fiinta adaptata, o fiinta conectata armonios cu universul ei interior si exterior, o fiinta ce promoveaza armonia si iubirea neconditionata in relatiile cu ceilalti.

O fiinta integrata este o fiinta iluminata si proactiva! Iluminata pentru ca este constienta de tranzactiile stabilite cu ceilalti, este responsabila si verticala. Proactiva pentru ca vede in toate experientele de viata latura educativa; detine un management al emotiilor eficient si isi urmareste cu succes scopurile!

Cine esti tu?

Cu totii detinem mecanisme si instrumente ce ne ajuta sa ne adaptam nevoile la cerintele vietii exterioare. Multe dintre aceste instrumente ni le-am insusit in prima copilarie, prin imitarea „modelului maternal si paternal”. Multe dintre aceste instrumente functioneaza drept „masti” cu ajutorul carora pastram bariera dintre interiorul si exteriorul nostru. Uneori ne identificam atat de puternic cu aceste masti incat nu mai stim sa functionam in lipsa lor!

Va spuneam ca e firesc sa dezvoltam masti sau mecanisme de aparare externa.  Nevoia de  a le dezvolta salasluieste intr-una din instantele superioare ale personalitatii, si anume EUL!

Ce reprezinta EUL si corespondenta lui cu componentele FIINTEI INTEGRATE:

Din punct de vedere psihologic, EUL reprezinta o instanta centrata in jurul  constientului, inglobeaza intreg preconstientul dar are si o dimensiune inconstienta (Freud formula in prima teorie vis-a-vis de functionalitatea apartului psihic ca vorbim de trei instante: CONSTIENT – PRECONSTIENT – INCONSTIENT).

Functiile EULUI  vizeaza:

  • cunoasterea realitatii externe si stocarea in memorie a experientelor de viata;
  • testarea realitatii: distingerea dintre realitatea interna si cea externa;
  • modificarea lumii exterioare: pe baza motricitatii EUL intervine in modificarea realitatii inconjuratoare in functie de dorintele interne;
  • controlul instinctualitatii: vizeaza lumea interioara; Eul este preocupat de satisfacerea instinctualitatii tinand cont de sanatatea psihica. In confruntarea cu lumea instinctualitatii EUL isi dezvolta o serie de mecanisme de aparare, functionalitatea acestora fiind inconstienta.

In prima copilarie mediul familial protejeaza opozitia dintre nevoile copilului si mediul inconjurator; astfel ca, desi slab structurat EUL isi dezvolta mecanisme de aparare externa formulate in comportamente de genul: negarea realitatii, proiectia realitatii (contaminarea acesteia cu propriile valori si sentimente), regresiunea, sublimarea realitatii. Aceste mecanisme reprezinta un sistem de contraatac al Eului fata de agresiunile realitatii exterioare, protejeaza sistemul personalitatii individului impotriva factorilor de agresiune externa.

Exista si un sistem de protectie al Eului fata de inconstient mecanismele de aparare interna. Modul de organizare a barierei interne de aparare este foarte rigid, mult mai impenetrabil decat bariera externa de adaptare, si are , in primul rand,  un rol represiv fata de pulsiunile inconstientului. Singura modalitate prin care se permite pulsiunilor inconstientului sa penetreze aceasta bariera este reprezentata de vis.

Dintre componentele FIINTEI INTEGRATE EUL corespunde CORPURILOR FIZIC SI EMOTIONAL! Mai precis, cele doua dimensiuni, fizica si emotionala sunt gestionate de EU. Intr-un articol viitor vom aborda EUL din perspectiva dezvoltarii personale.

Fiinta iluminata nu se opreste in drumul ei doar la procesul de constientizare al EULUI! A fi fericiti si impliniti nu inseamna doar a ne constientiza temerile, fricile, instinctele! A fi fericiti inseamna a sparge barierele EULUI, a plonja in adancul fiintei noastre spre SINE sau ESENTA VIETII!

Ce reprezinta SINELE si corespondenta lui cu componente FIINTEI INTEGRATE:

Sinele reprezinta izvorul energiei noastre. Sinele este dimensiunea superioara, evolutiva pe care o atinge orice fiinta umana ce a parcurs un proces sistematic de trezire interioara si exterioara (trezirea constiintei individuale).

Rolul Sinelui este de a asigura adaptabilitatea si echilibrul fiintei umane; de a deveni o fiinta actualizata (orientata spre progres), de a echilibra toate cele trei corpuri „inferioare”: MENTAL, FIZIC SI EMOTIONAL. Sinele reprezinta corpul superior al fiintei, respectiv SPIRITUL!

Cum ne putem cultiva SINELE?

Cultivarea SINELULUI implica o serie de factori; fiecare factor implicand seturi de actiuni menite sa determinte dezvoltarea personala si evolutia:

  • stabilirea obiectivelor existentiale: respectiv a stii ce vrei cu adevarat, constientizarea drumului ce vrei sa il parcurgi si mai ales cum vrei sa il parcurgi;
  • asumarea responsabilitatii pentru propria existenta: construirea unui plan existential responsabil si disciplinat, eliminarea actiunilor iresponsabile, eliminarea timpilor morti existentiali;
  • dezvoltarea recunostintei si multumirii interioare: a invata sa apreciezi si sa te aprecizei, a invata sa introduci pozitivismul in viata ta;
  • dezvoltarea tolerantei la schimbarile vietii: a invata sa obtii maximum de beneficii din situatiile de viata cu care te intalnesti, a invata sa iti dezvolti flexibilitatea;

Ghidul interior si drumul spre tine insuti/insati:

Fiecare poseda o voce interioara. De cele mai multe ori numim aceasta voce INTUITIE sau FLER. In numeroase situatii alegem solutii rationale care nu determina succesul scontat tocmai pentru ca am ignorat aceasta voce interioara. Si ne facem autocritica conchizand „stiam eu ca trebuie sa fac astfel!”

Ghidul interior sau consilierul interior exista in fiecare dintre noi. Unii reusesc sa il acceseze relativ devreme – in jurul varstei de 30 ani, odata cu atingerea pragului de maturitate rational-emotionala, altii mult mai tarziu. In ambele cazuri este vorba de introspectie, a cauta sa stai cat mai mult de vorba cu tine insuti/insati, a prefera sa iti cercetezi interiorul si a te lansa in discursuri interioare, a te provoca sa te intalnesti in interior. Practic, totul tine de alegerea modului in care doresti sa iti petreci timpul liber: in compania ta interioara sau in compania exterioara. Companie exterioara inseamna de ex. a privi la televizor si a te lasa contaminat de multitudinea de informatii ce asalteaza EUL. Companie interioara inseamna a cauta acele activitati care iti pun in valoare creativitatea, libertatea, entuziasmul.

Calitatile SINELUI:

O fiinta integrata este o fiinta constienta de sine insasi, ce se autoevalueaza corect si este increzatoare in fortele proprii.

Constiinta de sine sau perceptia trairilor noastre interioare se refera la recunoasterea felului in care viata noastra afectiva ne influenteaza performantele si abilitatea de a ne folosi resursele in luarea deciziilor. Persoanele care dispun de aceasta calitate:

  • isi recunosc propriile trairi si emotii, identifica cu usurinta cauzele acestora, au o gestiune afectiva eficienta – dispun de  inteligenta emotionala;
  • identifica legatura intre ceea ce simt si ceea ce gandesc;
  • recunosc felul in care emotiile si sentimentele le afecteaza viata;
  • sunt constiente de valoare si obiectivele lor existentiale;

Autoevaluarea corecta se refera la a-ti cunoaste resursele interioare, aptitudinile si limitele. Persoanele care dispun de aceasta calitate:

  • sunt constiente de puterea si limitele lor interioare;
  • sunt reflexive, invata din propria experienta;
  • deschise fata de un feedback contructiv, fata de noi perspective, fata de o permanenta perfectionare;
  • au simtul umorului si sunt capabile sa se detaseze de universul lor interior;

Increderea in sine se refera la dezvoltarea unui puternic simt al propriei valori si capacitati interioare. Persoanele cu aceste calitati:

  • se prezinta pline de siguranta,  au carisma;
  • sunt proactive, cu toleranta ridica la schimbare;
  • sunt hotarate, capabile de a lua decizii in ciuda incertitudinilor si a presiunilor;
  • sunt forte mobilizatoare in grupul de referinta;
  • sunt autodidacte prin desavarsire;

Cum imi pot cultiva universul interior?

Tehnicile sunt diverse: tehnici de programare mentala, tehnici de dezvoltare personala, tehnici de gandire pozitiva, etc… Intalnirea cu tine insuti/insati ar trebui sa faca parte dintr-un PROIECT EXISTENTIAL. Mai precis, ar trebui sa reprezinte preocuparea primordiala din aceasta existenta!

Si cum nimeni altcineva nu poate scrie acest PROIECT te invit sa incepi sa il redactezi:

  • defineste-te: cine esti tu?
  • stabileste-ti obiective: ai grija ce iti doresti…, fii realist si rezonabil;
  • vizualizeaza-te in termeni pozitivi: de ex. imagineaza-ti ca iti doresti ceva si ca ai obtinut acel ceva…imagineaza-ti cum te simti atingand acel ceva;
  • disciplineaza-te: contribuie zilnic la proiectul tau prin informatie, autoanaliza, lectura personala;
  • manifesta perseverenta: oamenii de succes raman loiali proiectelor existentiale, stiu ce isi doresc cu adevarat si renunta la sentimente de vinovatie inutile; cauta sa isi gaseasca motivatia zilnica pentru realizarea proiectului; sunt intr-o relatie deschisa cu lumea inconjuratoare si contribuie la binele tuturor;

Mult curaj!

Published in: on 22 Februarie 2011 at 21:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,