A invata sa ne ajutam pe noi insine! (I)

     Luati viata asa cum este ea, nu cum “trebuie sa fie” sau “cum ar trebui sa fie”! (Lynn Clark)

     In multe situatii din viata noastra reusim sa fim eficienti mai ales pentru ceilalti; reusim sa rezolvam asteptarile si mai ales nevoile celorlalti! Cand se pune problema de a ne acorda ajutor personal, lucrurile se complica!

      Emotiile fac parte din viata noastra; rezonam cu tot ce ne inconjoara sau vine spre noi si aceasta rezonanta implica trairi interioare intense! Prin urmare, e natural ca in acest spatiu definit ca timp – viata, sa incercam o serie de emotii: bucurie, liniste, nelinsite, tristete, furie, rusine, etc…!

            Ce inseamna a manageriza o emotie?  

            Stim ca emotia este o “reacție afectiva de intensitate mijlocie si de durata relativ scurta, insotita adesea de modificari in activitatile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate”.

     A manageriza eficient o emotie inseamna a dezvolta tehnici efiiciente de gestiune si control al reactiilor noastre afective. Altfel spus, a “adapta” aceasta reactie la cerintele situatiei in care ea apare si mai ales nevoilor noastre interioare!

        Exista o serie de modalitati eificente de gestiune a emotiilor, in acesta prima parte voi puncta acele comportamente nesanatoase vis-à-vis de solicitarile vietii, comportamente cu consecinte emotionale diverse.

  • Evitarea amanarii rezolvarii problemelor din viata noastra:

   In multe situatii, ce reclama rezolvarea imediata, utilizam un comportament de amanare invatat si consolidat de-a lungul timpului. De ex. atunci cand trebuie sa platim o facura de utilitati, amanam sa o platim, prelungind “restanta” pana in ultima zi de scadenta. Prin urmare, am invatat sa utilizam amanarea si de multe ori acest comportament devine automat, aplicandu-se si in situatiile cu miza majora pentru viata noastra.

     Comportamentul de amanare este sustinut de urmatorul monolog interior: “este mai usor sa evit si sa aman sa ma confrunt cu dificultatile si responsabilitatile vietii decat sa le infrunt!”. Astfel, problemele minore devin probleme majore, apare sentimentul ca viata ne copleseste cu solicitari, toleranta fata de nemultumirile legate de dificultatile vietii scade, obiectivele de viata stabilite trebuie reformulate si “adaptate” noi situatii! Emotiile interioare ce apar sunt: anxietate, depresie, intutilitate!

         A rezolva situatiile problematice din viata noastra, ACUM, in momentul in care ele apar, inseamna a ne asuma responsabilitatea si contributia la o viata mult mai frumoasa! Aminteste-ti ca tu iti creezi in fiecare zi viata, prin consecintele comportamentului tau!

  • Evitarea perfectionismului in rezolvarea problemelor din viata noastra:

        “Perfectionismul este tendinta sau inclinatia spre a privi orice lipsa de imperfectiune ca inacceptabila”. Perfectionismul implica stabilirea unor standard nerealist fata de propria persoana si munca noastra. Perfectionismul determina amanarea si evitarea rezolvarii situatiilor problematice din viata noastra, intrucat suntem prinsi intr-un cerc vicios, un cerc al nemultumirii totale si criticii permanente.

          Monologul interior care sustine comportamentul de tip perfectionist este: “trebuie sa fiu extrem de competent, sa am un comportament corespunzator si sa am succes in situatiile importante din viata mea pentru a avea valoare”! Emotiile interioare rezultate sunt: stima de sine scazuta, toleranta scazuta la insucces, acceptarea scazuta a propriei valori personale!

       A accepta ca esti o fiinta minunata, care greseste, o fiinta dotata cu puncte tari si puncte slabe, care isi propune sa invete constant din propriile greseli astfel incat sa isi imbunatateste performantele vietii, inseamna a invata sa fii flexibil/a si adaptat! Rolul tau este acela de a crea un parteneriat cu interiorul tau astfel incat, cu perseverenta, sa ajungi acolo unde ti-ai propus!

    A ne ajuta pe noi insine implica efort sustinut si multa auto-disciplina! Asuma-ti ca pe parcursul acestui proces, vei reevalua majoritatea credintelor tale interioare, credinte in care ai investit timp si ai cheltuit foarte multa energie. Constientizand impactul pe care aceste credinte il au asupra comportamentului tau, vei putea iesi din acest cerc vicios al rationalizarii, iar viata ta se va imbunatati vizibil:

  • Trebuie sa fiu iubit/a sau aprobat/a de aproape toate persoanele semnificative pentru mine;
  • Oamenii trebuie sa fie corecti si sa se comporte frumos si, daca nu o fac, este rau, imoral si pentru asta trebuie blamati si pedepsiti;
  •  Lucrurile trebuie sa fie simple si sa le controlez, e groznic cand lucrurile nu sunt asa cum mi-as dori foarte mult sa fie;
  • Este mai usor sa evit si sa aman sa ma confrunt cu dificultatile si responsabilitatile vietii decat sa le infrunt;
  • Trecutul meu este cel care imi ghideaza comportamentul din prezent;
  • Daca imi pasa de cei dragi atunci trebuie sa simt neliniste si tristete fata de problemele acestora;
  • Exista o solutie corecta si perfecta pentru probleme cu care ma confrunt; nu exista alta alternativa de rezolvare! Daca nu gasesc aceasta solutie nu sunt suficient de valoros/oasa;

  Pe curand!

Ramona Pora

Sursa: „Managementul anxietatii, furiei si depresiei” – Lynn Clark

Anunțuri

A invata sa primim darurile vietii…

            Violentele, situatiile negative, dificultatile intalnite pe drumurile vietii noastre par sa lase in spiritul nostru, in memoria, in corpul nostru sau in trecutul nostru mai multe urme decat  evenimentele fericite pe care le-am trait!

            Ele se depun in goluri, ca niste falii, deschid insuficiente sau dau la iveala lipsuri. Se inscriu ca rani, ca pagini sifonate sau rupte din povestea vietii noastre pe care ne grabim sa le intoarcem, sa le punem deoparte, sa le uitam.

            E ca si cum planul nostru de constiinta ar fi infundat intr-o perceptie rupta si fundamental dualista a realitatii: pe de o parte, tot ce este bun, tot ce tine de registrul placerii, al multumirii, al linistii (toate mesajele de aceasta natura sunt cultivate, pastrate, cautate sau chiar sanctificate intr-o ideologie pozitivista), si de cealalta parte, tot ceea ce produce neplacere, ne confrunta cu inacceptabilul, cu incertitudinea, si care va fi negat, alungat, eliminat, dar va ramane totusi atat de prezent prin urmele profunde pe care le lasa in noi.

            E ca si cum am fi invatat sa decodam mesajele de viata continute de fiecare eveniment, dincolo de conotatiile lui imediate de suferinta, obstacol sau dificultate; ca si cum nu am sti sa percepem si cu atat mai putin sa primim cum trebuie dovezile de recunostinta, faptele pozitive, cadourile vietii, ascunse, dar prezente…in tot ce ni se intampla.

            Cand ne confruntam cu necazuri, tracasari sau obstacole, cand ni se intampla un accident, cand ne imbolnavim, cand o fiinta iubita ne paraseste, la inceput ne este greu sa intelegem in ce consta partea pozitiva a acestor evenimente si cum ne pot ele aduce un dar. Faptele in sine, violente pe care ne-o aduc ne revolta, ne insala sau ne dezechilibreaza. Ne provoaca atitudini reactive sau defensive. Uneori char ne ranesc, ne pot atinge in zonele sensibile, pot distruge o parte esentiala din noi insine. Va fi nevoie  de o revenire, de un efort de interiorizare si de constientizare pentru a descoperi scanteia de viata care arde, posibilitatea unei deschideri si a unei schimbari dupa perioada de dezechilibru pe care o traversam.

            O criza, un conflict acut pot fi un catalizator care sa reuneasca energii risipite pentru a  mobilizz bogatii interioare necunoscute, pentru a destepta potentialuri neasteptate.

            Viata are multe daruri. Se pare ca mecanismul functioneaza dupa cum urmeaza. Sentimentele pozitive, cand sunt recunoscute ca atare si sunt cultivate, ne dau energie, iar aceasta energie se transforma oarecum intr-o stralucire de bunastare, in iubire. In sens invers, semnalele negative pot fi percepute ca violente care redeschid rani, care secreta la randul lor suferinta. Suferinta, resentimentul devitalizeaza, consuma energia.

            Astfel, ne putem imagina o ucenicie in relatiile interumane care sa ne pemita sa primim cu recunostinta viata care exista in orice eveniment, in orice intalnire, in orice schimb. Nu primim viata doar in momentul conceperii noastre sau al nasterii, ca un capital definitiv pe care va trebui sa-l gestionam de-alungul intregii existente terestre. Cred ca putem  primi si dinamiza viata care vine in intampinarea noastra sub toate formele, asa cum ni se prezinta ea in fiecare zi.

            In orice intanire, prin stimulii care ne vin in acelasi timp de la natura, de la finte, de la evenimente si de la situatii care intercationeaza cu noi, viata este prezenta peste tot. Suntem intr-o oarecare masura relee, transportatori de viata.

            Primim daruri de la viata, daca stim sa le acceptam, dar putem sa le si oferim, sa le raspandim, sa le cream.

            Fiecare dintre noi ar putea sa se intrebe seara inainte de culcare:

“Ce dar de viata am oferit astazi? Ce cuvant, ce privire, suras, ce gest, ce acceptare, ce confirmare am oferit, am primit sau am dezvaluit?”

            Cine pote oferi in fiecare zi celui pe care il intalneste sentimentul ca isi sporeste viata, ca isi insenineaza privirea, ca reuseste sa se exprime, ca se simte mai amabil?

            Cine isi poate propune sa accepte mai bine, sa indrazneasca sa se iubeasca si sa iubeasca pe de-a intregul?

            In felul aceste poate deveni un semanator de VIATA!

            Pentru ca “viata este un fel de dar pe care il detinem pentru un scurt moment…numai” .(H. Wassmo)

sursa: Jacques Salomé – „Curajul de a fi tu insuti”

Atelier educational pentru parinti „PARINTELE DE ASTAZI…”

              Traim intr-o lume plina de provocari, in care copiii nostri se maturizeaza cu rapiditate. Uneori, puntea de legatura intre noi si copii este atat de fragile, sub impactul nevoii lor de libertate, anturajului social si mediului scolar. De cele mai multe ori, reperele de viata pentru copiii nostri ne par inacceptabile si copilul nostru incepe sa se simta neinteles.

De ce un atelier educational?

  • Pentru ca parintii pot invata sa ajunga mai aproape de copiii lor…
  • Elevii au nevoie de implicarea parintilor pentru a-si dezvolta o personalitate libera, creativa si autentica…
  • Pentru ca, in relatia dintre parinti si copii, apar blocaje de comunicare ce  pot fi depasite…
  • Pentru ca, in calitate de parinte, poti invata sa utilizezi instrumente de educatie pozitive si autentice;

Scopul unui atelier de dezvoltare educationala?

  • Identificarea unor tehnici eficiente de comunicare intre parinte si copil;
  • Identificarea unor tehnici eficiente de educatie alternativa, tehnici orientate spre dezvoltarea potentialului intelectual, creativitatii si libertatii copilului;
  • Interactiunea, intr-un spatiu securizant, alaturi de alti parinti, ofera prilej de invatare continua, prin ascultarea povestilor lor eductionale;
  • Intelegem mult mai clar influentele de valori si principii actuale;
  • Identificarea celor mai eficiente modalitati de sprijin in trecerea copilului la o noua etapa a vietii;

Cum ma pot inscrie?

  • Atelierul educational pentru parinti se va desfasura in cadrul Cabinetului Individual de Psihologie si Psihoterapie Pora Loredana Ramona situat in Caransebes, str. Cazarmii, bl. 3, scara A, ap. 4;
  • Datele de contact unde va puteti inscrie sunt: telefon mobil: 0724.52.63.64 sau mail cabinet@hr-professional.ro;
  • Atelierele se desfasoara sub forma unor intalniri bilunare, in baza unui calendar incepand cu luna octombrie 2011 (intalnirile vor fi programate in weekend, reaspectiv sambata); fiecare intalnire va aborda o tematica diferita; se vor aloca 6 ore fiecarei intalniri;
  • Pentru sustinerea unui atelier sunt necesare grupuri de minim 8 persoane si maxim 10 persoane;
  • Pretul per participant/atelier este de 50 lei;

Pentru a te inscrie completeaza FOMULAR INSCRIERE ATELIER EDUCATONAL PENTRU PARINTI si trimite-ni-l pe adresa: cabinet@hr-professional.ro

Investeste in relatia cu copilul tau!                                                                                                                                  

A accepta ceea ce este…

Cel mai mare impediment in calea unei vieti magice este refuzul nostru de a accepta ceea ce este – mai simplu spus, rezistenta interioara. Construim povesti care devin apoi fapte si apoi aceste fapte devin scenariul conform caruia ne sculptam viata; indiferent ca e vorba despre cariera noastra, relatii personale sau finante, traim in concordanta cu acest scenariu.

Poate suntem convinsi ca mama noastra nu ne-a iubit suficient, sau ca sora noastra mai mare sau fratele mai mic au fost favoritii familiei. Il condamnam pe tata pentru ca a fost alcoolic si pe mama ca a fost intr-un anumit fel si punem pe seama acestui fapt tot ce nu merge in viata noastra. Poate ranile noastre sunt si mai adanci si sunt legate de violenta fizica sau abuz sexual. Indiferent de circumstantele din familia noastra, putem alege in fiecare moment sa spunem: “S-a intamplat, nu se mai intampla acum, si singurul lucru pe care am nevoie sa-l stiu este ca mi-a fost oferit darul vietii.”

Nimeni dintre noi nu poate merge inapoi si rescrie evenimentele trecutului, desi multi dintre noi traiesc in trecut, retraind si reingurgitand evenimentele trecutului. Totusi, cu totii avem puterea sa ne intoarcem inapoi si sa rescriem sentimentele si perceptiile despre acele evenimente, privind in fata ceea ce este cu adevarat acolo, dincolo de iluziile pe care ni le-am creat.

Cel mai mare obstacol pe care il avem de trecut este faptul ca ne e frica de iubirea pe care o simtim fata de cei care ne-au dat viata. Ne e teama de aceasta dragoste pentru ca ea merge atat de adanc si este imposibil de negat si pentru ca dorul nostru cel mai mare este acela de a-i tine pe parintii nostri in inima noastra ca fiind una, asa cum ei ne tin in inima lor ca fiind copiii lor. Ne temem de asta pentru ca ne-am convins pe noi insine ca acolo nu a fost dragoste sau ca nu a fost suficienta. Evitam durerea de a simti acest dor si chiar negam ca un astfel de dor ar exista pentru ca ne temem de dezamagire. Acesta e cel mai mare autosabotaj la care ne supunem: ne temem ca dragostea nu mai este acolo si ne negam ocazia de a o descoperi si simti.

Aceasta durere a separarii devine un modus operandi, si fiecare aspect din viata devine guvernat de ea; devine o busola care ne ghideaza in viata si care recreeaza durerea in toate relatiile noastre si circumstantele de viata. Cu totii stim ca masinile bune nu provin din fabrici proaste. La un nivel total omenesc, parintii nostri sunt sursa vietii. Cand respingem viata care ne-a fost data, cand spunem ”Tatal meu nu a fost suficient de bun pentru mine” sau “Mama nu m-a iubit destul”, spunem de fapt ca fabrica de masini a fost una proasta, si prin urmare masina produsa-noi insine-nu e suficient de buna. Un gand trist, dar adevarat. Cand respingem ceea ce este, ne respingem pe noi insine. Cand respingem ceea ce fost, respingem insasi viata.

Actul de a ne accepta parintii inseamna a primi cu toata inima darul vietii asa cum ne-a fost transmis, fara ezitare si fara niciun semn de intrebare. Cand facem asta, ne deschidem inima pentru a primi din plin binecuvantarile vietii. Inainte de a putea face acest lucru, ne luptam permanent sa luam in primire ce este al nostru si cand in sfarsit primim ceea ce vrem, ne simtim goi si ne dam seama ca nu vrem cu adevarat acel lucru pe care am crezut ca-l vrem.

Cand suntem incompleti in suflet, nimic din viata noastra nu poate fi complet, nici meseria noastra, nici relatiile noastre- intregii noastre vieti pare ca ii lipseste ceva. Ceea ce lipseste este sentimentul a fi cu adevarat copilul parintilor tai, binecuvantat cu frumusetea vietii.

sursa:  damaideparte.ro

 

 

 

Published in: on 30 August 2011 at 22:52  Lasă un comentariu  
Tags:

Problemele nerezolvate din viata noastra!

Viata noastra este o perpetua alegere;  alegeri care ne ajuta sa accedem la niveluri superioare de dezvoltare si evolutie.

Se intampla, uneori, sa ramanem blocati in fata problemelor cu care ne confruntam, sa simtim ca nu reusim sa le depasim, sa simtim ca ne cheltuim toata energia depasindu-le, insa fara niciun rezultat eficient.

De ce mi se intampla mie toate astea? De ce sunt nefericit/a? De ce nu reusesc sa obtin ceea ce mi-am propus?  Sunt doar cateva intrebari care rasar in mintea noastra, ca o consecinta a blocajului rezolutiv in care ne aflam. Dar, in interiorul nostru mai exista o voce (“vocea interioara”), ce exprima dorinta de a fi fericiti, de a obtine succesul, de a ne simti impliniti. Discrepanta intre ceea ce gandim (analizam si interpretam ca urmare a evenimentelor de viata) si ceea ce ne dorim sa se intample in viata noastra, este resimtita drept conflict interior. Prin urmare, conflictele noastre interioare coreleaza semnificativ cu nevoile si dorintele noastre.

Acum va propun un exercitiu de imaginatie: imaginati-va viata voastra asemeni unei corabii frumoase. Viata voastra inseamna o serie de calatorii, spre destinatii din care aveti de primit “ceva” (o calitate, o atitudine, un comportament, o trasatura): pentru fiecare calatorie trebuie sa asigurati resursele necesare corabiei sa ajunga la destinatie; pentru fiecare calatorie trebuie sa asigurati numarul optim de pasageri pe care doriti sa ii transportati pana la urmatoarea destinatie; pentru fiecare calatorie trebuie sa decideti cine de pe corabie merge mai departe alaturi de voi si cine va ramane, pentru totdeauna, in afara corabiei. Mai mult, traseul spre fiecare destinatie, implica o serie de decizii, rationale si emotionale, decizii incarcate de costuri interioare. Uneori, ajungeti cu intarziere la destinatie si acel “ceva”, pregatit special pentru voi,  dispare fara urma, nu mai intra in posesia voastra interioara. Prin urmare, amanarile, intarzierile, renuntarile dificile la “obiecte” sau “fiinte” ce nu mai aduc un plus de valoare corabiei noastre, determina amanari ale evolutiei si dezvoltarii noastre interioare.

Intreaba-te acum cine conduce corabia ta? Cine alege pentru tine? Cine stabileste persoanele importante din viata ta si cine le selecteaza? Cine sau ce determina intarzieri in evolutia ta persoana? Cine sau ce te impiedica sa fii fericit/a? Cine sau ce te indeparteaza de succes?

Ai aflat raspunsul?????? ESTI CHIAR TU!!!!!! Stiu, nu e usor sa iti asumi asta…dar a sosit momentul unei analize autentice asupra vietii tale!

Rolul problemelor din viata noastra este de a ne constientiza, asupra aspectelor sensibile ale existentei, in momentul respectiv. Orice problema implica o rezolvare, e un principiu internalizat de mici copii, dar neconstientizat ca adulti. Daca privim problemele drept destinatii, unde corabia noastra e programata sa ajunga, vom intelege ca tocmai “calatoria spre acea destinatie” are drept scop dezvoltarea in interiorul nostru a noi abilitati, a noi trasaturi, cu ajutorul carora ne vom adapta mult mai bine cerintelor existentiale. Prin urmare, problemele sunt de fapt provocari personale! Uneori, rezolvarea unei probleme implica consumuri mari de energie si resurse personale, pentru ca atat a fost necesar pentru tine pentru a gasi rezolvarea acelei probleme. Alteori, esti surprins cat de rapid gasesti semnificatia obstacolului din fata ta!

Dar, o viata sanatoasa nu inseamna a rezolva o problema, indiferent de consecintele interioare. De multe ori, alegem sa amanam rezolvarea unei probleme existentiale, datorita temerii, ca nu suntem suficienti de puternici, sa depasim acea problema. De multe ori, judecatorul nostru interior (ratiunea noastra sau gandirea interioara) stabileste, fara a se consulta cu emotiile noastre, ce este mai bine pentru noi insine. O viata sanatoasa inseamna echilibru interior (echilibrarea tuturor componentelor interioare), o gestionare eficienta a situatiilor de tensiune sau conflict interior, maturitate in alegerea beneficiilor pentru interiorul nostru.

O viata sanatoasa inseamna autenticitate interioara. Iti poti permite sa fii vulnerabil/a, iti poti permite sa gresesti, iti poti permite sa plangi, iti poti permite sa darami zidurile cetatii interioare si sa ajungi la tine. Doar ajungand la tine poti invata semnificatia fiecarei lectii din viata ta, ti-o poti asuma si adauga portofoliului tau interior. Faptul ca amani o problema, nu inseamna decat ca amani drumul spre tine insuti/insati!

Invata sa fii recunoascator/toare pentru tot ceea ce te inconjoara,

Cu drag, Ramona

Published in: on 13 Iulie 2011 at 14:30  Lasă un comentariu  

Cultivarea Sinelui sau drumul catre tine insuti/insati!

In deschiderea acestei sectiuni ti-am lansat o intrebare:

„Cine esti tu si care este drumul tau in aceasta existenta?”

Priveste foaia pe care ai scris aceasta intrebare si constientizeaza raspunsul tau…Ai formulat un raspuns?

Raspunsurile pot fi multiple, de la raspunsuri centrate pe calitati fizice/exterioare la raspunsuri centrate pe calitati intrinseci.

Raspunsul meu ar fi: SUNT UN CORP, O MINTE, O EMOTIE SI UN SPIRIT! Mai precis: SUNT O FIINTA INTEGRATA!

Ce inseamna o fiinta integrata? O fiinta ce isi constientizeaza palierele de functionalitate ale vietii zilnice, o fiinta recunoscatoare pentru ceea ce detine, o fiinta adaptata, o fiinta conectata armonios cu universul ei interior si exterior, o fiinta ce promoveaza armonia si iubirea neconditionata in relatiile cu ceilalti.

O fiinta integrata este o fiinta iluminata si proactiva! Iluminata pentru ca este constienta de tranzactiile stabilite cu ceilalti, este responsabila si verticala. Proactiva pentru ca vede in toate experientele de viata latura educativa; detine un management al emotiilor eficient si isi urmareste cu succes scopurile!

Cine esti tu?

Cu totii detinem mecanisme si instrumente ce ne ajuta sa ne adaptam nevoile la cerintele vietii exterioare. Multe dintre aceste instrumente ni le-am insusit in prima copilarie, prin imitarea „modelului maternal si paternal”. Multe dintre aceste instrumente functioneaza drept „masti” cu ajutorul carora pastram bariera dintre interiorul si exteriorul nostru. Uneori ne identificam atat de puternic cu aceste masti incat nu mai stim sa functionam in lipsa lor!

Va spuneam ca e firesc sa dezvoltam masti sau mecanisme de aparare externa.  Nevoia de  a le dezvolta salasluieste intr-una din instantele superioare ale personalitatii, si anume EUL!

Ce reprezinta EUL si corespondenta lui cu componentele FIINTEI INTEGRATE:

Din punct de vedere psihologic, EUL reprezinta o instanta centrata in jurul  constientului, inglobeaza intreg preconstientul dar are si o dimensiune inconstienta (Freud formula in prima teorie vis-a-vis de functionalitatea apartului psihic ca vorbim de trei instante: CONSTIENT – PRECONSTIENT – INCONSTIENT).

Functiile EULUI  vizeaza:

  • cunoasterea realitatii externe si stocarea in memorie a experientelor de viata;
  • testarea realitatii: distingerea dintre realitatea interna si cea externa;
  • modificarea lumii exterioare: pe baza motricitatii EUL intervine in modificarea realitatii inconjuratoare in functie de dorintele interne;
  • controlul instinctualitatii: vizeaza lumea interioara; Eul este preocupat de satisfacerea instinctualitatii tinand cont de sanatatea psihica. In confruntarea cu lumea instinctualitatii EUL isi dezvolta o serie de mecanisme de aparare, functionalitatea acestora fiind inconstienta.

In prima copilarie mediul familial protejeaza opozitia dintre nevoile copilului si mediul inconjurator; astfel ca, desi slab structurat EUL isi dezvolta mecanisme de aparare externa formulate in comportamente de genul: negarea realitatii, proiectia realitatii (contaminarea acesteia cu propriile valori si sentimente), regresiunea, sublimarea realitatii. Aceste mecanisme reprezinta un sistem de contraatac al Eului fata de agresiunile realitatii exterioare, protejeaza sistemul personalitatii individului impotriva factorilor de agresiune externa.

Exista si un sistem de protectie al Eului fata de inconstient mecanismele de aparare interna. Modul de organizare a barierei interne de aparare este foarte rigid, mult mai impenetrabil decat bariera externa de adaptare, si are , in primul rand,  un rol represiv fata de pulsiunile inconstientului. Singura modalitate prin care se permite pulsiunilor inconstientului sa penetreze aceasta bariera este reprezentata de vis.

Dintre componentele FIINTEI INTEGRATE EUL corespunde CORPURILOR FIZIC SI EMOTIONAL! Mai precis, cele doua dimensiuni, fizica si emotionala sunt gestionate de EU. Intr-un articol viitor vom aborda EUL din perspectiva dezvoltarii personale.

Fiinta iluminata nu se opreste in drumul ei doar la procesul de constientizare al EULUI! A fi fericiti si impliniti nu inseamna doar a ne constientiza temerile, fricile, instinctele! A fi fericiti inseamna a sparge barierele EULUI, a plonja in adancul fiintei noastre spre SINE sau ESENTA VIETII!

Ce reprezinta SINELE si corespondenta lui cu componente FIINTEI INTEGRATE:

Sinele reprezinta izvorul energiei noastre. Sinele este dimensiunea superioara, evolutiva pe care o atinge orice fiinta umana ce a parcurs un proces sistematic de trezire interioara si exterioara (trezirea constiintei individuale).

Rolul Sinelui este de a asigura adaptabilitatea si echilibrul fiintei umane; de a deveni o fiinta actualizata (orientata spre progres), de a echilibra toate cele trei corpuri „inferioare”: MENTAL, FIZIC SI EMOTIONAL. Sinele reprezinta corpul superior al fiintei, respectiv SPIRITUL!

Cum ne putem cultiva SINELE?

Cultivarea SINELULUI implica o serie de factori; fiecare factor implicand seturi de actiuni menite sa determinte dezvoltarea personala si evolutia:

  • stabilirea obiectivelor existentiale: respectiv a stii ce vrei cu adevarat, constientizarea drumului ce vrei sa il parcurgi si mai ales cum vrei sa il parcurgi;
  • asumarea responsabilitatii pentru propria existenta: construirea unui plan existential responsabil si disciplinat, eliminarea actiunilor iresponsabile, eliminarea timpilor morti existentiali;
  • dezvoltarea recunostintei si multumirii interioare: a invata sa apreciezi si sa te aprecizei, a invata sa introduci pozitivismul in viata ta;
  • dezvoltarea tolerantei la schimbarile vietii: a invata sa obtii maximum de beneficii din situatiile de viata cu care te intalnesti, a invata sa iti dezvolti flexibilitatea;

Ghidul interior si drumul spre tine insuti/insati:

Fiecare poseda o voce interioara. De cele mai multe ori numim aceasta voce INTUITIE sau FLER. In numeroase situatii alegem solutii rationale care nu determina succesul scontat tocmai pentru ca am ignorat aceasta voce interioara. Si ne facem autocritica conchizand „stiam eu ca trebuie sa fac astfel!”

Ghidul interior sau consilierul interior exista in fiecare dintre noi. Unii reusesc sa il acceseze relativ devreme – in jurul varstei de 30 ani, odata cu atingerea pragului de maturitate rational-emotionala, altii mult mai tarziu. In ambele cazuri este vorba de introspectie, a cauta sa stai cat mai mult de vorba cu tine insuti/insati, a prefera sa iti cercetezi interiorul si a te lansa in discursuri interioare, a te provoca sa te intalnesti in interior. Practic, totul tine de alegerea modului in care doresti sa iti petreci timpul liber: in compania ta interioara sau in compania exterioara. Companie exterioara inseamna de ex. a privi la televizor si a te lasa contaminat de multitudinea de informatii ce asalteaza EUL. Companie interioara inseamna a cauta acele activitati care iti pun in valoare creativitatea, libertatea, entuziasmul.

Calitatile SINELUI:

O fiinta integrata este o fiinta constienta de sine insasi, ce se autoevalueaza corect si este increzatoare in fortele proprii.

Constiinta de sine sau perceptia trairilor noastre interioare se refera la recunoasterea felului in care viata noastra afectiva ne influenteaza performantele si abilitatea de a ne folosi resursele in luarea deciziilor. Persoanele care dispun de aceasta calitate:

  • isi recunosc propriile trairi si emotii, identifica cu usurinta cauzele acestora, au o gestiune afectiva eficienta – dispun de  inteligenta emotionala;
  • identifica legatura intre ceea ce simt si ceea ce gandesc;
  • recunosc felul in care emotiile si sentimentele le afecteaza viata;
  • sunt constiente de valoare si obiectivele lor existentiale;

Autoevaluarea corecta se refera la a-ti cunoaste resursele interioare, aptitudinile si limitele. Persoanele care dispun de aceasta calitate:

  • sunt constiente de puterea si limitele lor interioare;
  • sunt reflexive, invata din propria experienta;
  • deschise fata de un feedback contructiv, fata de noi perspective, fata de o permanenta perfectionare;
  • au simtul umorului si sunt capabile sa se detaseze de universul lor interior;

Increderea in sine se refera la dezvoltarea unui puternic simt al propriei valori si capacitati interioare. Persoanele cu aceste calitati:

  • se prezinta pline de siguranta,  au carisma;
  • sunt proactive, cu toleranta ridica la schimbare;
  • sunt hotarate, capabile de a lua decizii in ciuda incertitudinilor si a presiunilor;
  • sunt forte mobilizatoare in grupul de referinta;
  • sunt autodidacte prin desavarsire;

Cum imi pot cultiva universul interior?

Tehnicile sunt diverse: tehnici de programare mentala, tehnici de dezvoltare personala, tehnici de gandire pozitiva, etc… Intalnirea cu tine insuti/insati ar trebui sa faca parte dintr-un PROIECT EXISTENTIAL. Mai precis, ar trebui sa reprezinte preocuparea primordiala din aceasta existenta!

Si cum nimeni altcineva nu poate scrie acest PROIECT te invit sa incepi sa il redactezi:

  • defineste-te: cine esti tu?
  • stabileste-ti obiective: ai grija ce iti doresti…, fii realist si rezonabil;
  • vizualizeaza-te in termeni pozitivi: de ex. imagineaza-ti ca iti doresti ceva si ca ai obtinut acel ceva…imagineaza-ti cum te simti atingand acel ceva;
  • disciplineaza-te: contribuie zilnic la proiectul tau prin informatie, autoanaliza, lectura personala;
  • manifesta perseverenta: oamenii de succes raman loiali proiectelor existentiale, stiu ce isi doresc cu adevarat si renunta la sentimente de vinovatie inutile; cauta sa isi gaseasca motivatia zilnica pentru realizarea proiectului; sunt intr-o relatie deschisa cu lumea inconjuratoare si contribuie la binele tuturor;

Mult curaj!

Published in: on 22 Februarie 2011 at 21:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sufăr de anxietate! Ce să fac?

Fiecare dintre noi experimentează în faţa unei situaţii, semnificată drept „pericol”, o emoţie naturală de teamă. De exemplu, într-o situaţie  de viaţă precum un incediu această emoţie este benefică, întrucât descătuşează adrenalina  – hormonul supravieţuirii. Adrenalina este cea care alertează întregul corp şi îl mobilizează pentru luptă.

Problemele apar atunci când experimentăm această emoţie nejustificat, de exemplu stând întinşi în pat şi gândindu-ne la examenul de mâine, simţim cum inima bate cu putere, respiraţia devine din ce în ce mai alertă. Şi, până la examenul respectiv, mai sunt câteva ore. Prin urmare, cum vom face faţă acestui examen, dacă într-un mediu confortabil cum e casa manifestăm astfel de reacţii?

Dicţionarul de psihiatrie şi psihopatologie clinică Larousse defineşte anxietatea drept starea de nelinişte în care predomină perceperea unei situaţii care, deşi nedefinită ca timp şi spaţiu, s-ar putea dovedi periculoasă.

Care sunt simptomele anxietăţii (cum se manifestă)?

Manifestările vizibile ale acestui sindrom sunt resimţite atât în plan psihologic (subiectiv) cât şi în plan fizic. Cel mai adesea sunt resimţite:

  • stare de astenie globală;
  • fatigabilitate (oboseală psihică);
  • alertă permanentă;
  • insomnie;
  • cefalee;
  • tensiune emoţională;
  • slabiciune fizică şi psihică;
  • teamă de viitor;
  • palpitaţii;
  • tremor;
  • transpiraţii reci;
  • furnicături la nivelul membrelor;
  • ruminatii (gânduri obsesive legate de pericolul iminent);
  • lipsa poftei de mâncare (inapetenţă);
  • frică nejustificată de moarte;
  • frică nejustficată de a nu se întâmpla ceva rău;
  • constipaţie;

Anxietatea devine o problema când este prea intensă sau durează prea mult prin comparaţie cu motivul care a declanşat-o. Modificările produse în corpul nostru de către adrenalina sunt inadecvate momentului şi persistente, devenind simptome ale anxietaţii care ne perturbă viaţa prin simpla lor prezenţă sau afectează felul în care funcţionam în cel puţin unul din domeniile importante ale vieţii : familie, serviciu, relaţii sociale.

Comportamentul anxios este încurajat încă din primii ani de viaţă.  Un mediu familial fundamental nesigur şi lipsa armoniei obligă copilul să îşi creeze un model despre sine şi ceilalţi bazat pe alertă permanentă. Un mediu familial fundamental sigur, caracterizat prin armonie, confort şi susţinere amplifică copilului sentimentul de siguranţa personală.

Cultura familială oferă, de asemenea, un model activ de interiorizare a comportamentului anxios. Astfel, o cultură familială ce manifestă protecţie în situaţii traumatizante, de genul probleme de sănătate, stimulează însuşirea unor comportamente de „luptă”, de confruntare cu situaţia. Într-o cultură familială ce manifestă nelinişte şi timiditate în situaţii traumatizante, copilul va „imita” comportamentul familial şi îşi va internaliza nesiguranţa şi neliniştea în astfel de situaţii.

Prin urmare mediul familial joacă un rol esenţial în dezvoltarea mecansimelor de adaptare (copying) şi gestionare a evenimentelor de viaţă.

Unde începe anxietatea?

De cele mai multe ori adaptarea la situaţiile de viaţă sunt încununate de succes: depunem efort individual şi obţinem rezultatele dorite. Uneori, deşi obtinem rezultate pozitive, cantitatea de energie mobilizată este prea mare. Oboseala va determina trăirea situaţiei respective de viaţă, deşi rezolvată cu succes, drept  insatisfacţie.

Mergând pe principiul învăţătii continue vom internaliza acest mod de rezolvare a situatiilor şi îl vom folosi pentru toate situaţiile de viaţă traversate.

Dacă vom reuşi să tolerăm acest disconfort şi să ni-l explicăm prin prisma dorinţei personale de a realiza cât mai multe atunci acest stil de viaţa nu va ridica probleme.

Dacă însa diconfortul resimţit atinge manifestări ce nu le mai putem controla, vom evita situaţiile de viaţă despre care ştim că ne fac vulnerabili si mai mult şi pe cele despre care anticipăm că ne-ar face rău.

Forme ale anxietăţii: anxietatea cunoaşte forme multiple, în funcţie de obiectul teamei şi al reacţiilor corporale determinate de adrenalină.

  • anxietatea generalizată;
  • atacul de panică;
  • fobia sociala;
  • fobii simple: teama de spaţii largi (agorafobie), teama de spaţii înguste (claustrofobie), teama de înalţime (acrofobie), de boală (nozofobie), de animale (zoofobie);
  • tulburarea anxioasa determinată de probleme medicale;
  • tulburarea anxioasă datorată consumului de substanţe chimice;
  • tulburarea de stres post-traumatic;
  • tulburarea acută de stres;

Prin urmare anxietatea, sub orice forma de manifestare, îşi pune amprenta asupra calităţii vieţii noastre, asupra modului în care ne bucurăm de succesele personale, asupra vieţii de familie şi  vieţii profesionale. Mai mult anxietatea, pune stăpânire şi pe sănătatea noastra fizica, determinând apariţia unor tulburări psihosomatice (hipertensiune arterială, cefalee, ulcerul duodenal).

Intervenţia terapeutică in anxietate (o abordare integrativă):

Tratarea anxietăţii implică acţiuni în toate palierele fiinţei umane:  emoţional, raţional, fizic.

Intervenţia la nivel cogntiv: vizează restructurarea sistemul de credinţe şi idei care susţin manifestările anxietăţii (simptomele). Altfel spus, uneori sistemul nostru de gandire trebuie transformat pentru a ne însuşi noi comportamente, mult mai adaptate vieţii zilnice. Unele dintre credinţele şi comportamentele noastre nu ne mai sunt necesare, iar prin progamul de psihoterapie vom reuşi să renunţam la ele şi să le dezinvestim ca fiindu-ne de folos.

Intervenţia la nivel emoţional: vizează însuşirea unui sistem eficient de management al emoţiilor; conştientizarea emoţiilor din viaţa noastra şi asocierea unor comportamente şi atitudini eficiente de adaptare. Totodată vom conştientiza noi resurse interioare de rezolvare a situaţiilor de viaţă; scopul final fiind transformare într-un Sine interior puternic, încrezător, entuziasmat de viaţă, optimist.

Intervenţia la nivel fizic: vizează decongestionarea tensiunii fizice, însuşirea starii la nivel fizic de bine caracterizată prin linişte interioară, relaxare.

Programul de psihoterapie va oferi posibilitatea cunoaşterii interioare şi descoperirii unui potenţial încă nefolosit din noi înşine. Procesul de transformare interioară implică un ritm propriu fiecărui om, este unul natural, evolutiv.

Anxietatea, prin manifestările ei, poate fi prilej de a călători spre noi înşine  călătorie care are drept scop crearea unei structuri interioare capabilă să se adapteze mult mai eficient vieţii. Dar această călătorie începe odată cu conştientizarea nevoii de ajutor specializat şi asumarea unei parteneriat constructiv alături de psihoterapeut.

Mult curaj!

 

 

Published in: on 31 Ianuarie 2011 at 01:13  Comments (20)  
Tags: , ,

Noutati dezvoltare personala…

Va invit sa cititi sectiunea „Pregateste-te pentru calatoria spre tine (program de life coahing)”.

Am definitivat prezentare primului workshop din cadrul acestui program respectiv „ROLUL MEU IN RELATIA DE CUPLU”, am stabilit datele de desfasurare si locatiile de sustinere.

Va astept cu drag,

Ramona Pora

Published in: on 19 Ianuarie 2011 at 19:20  Lasă un comentariu  
Tags:

„De ce-uri” in iubire…

De multe ori ne intrebam ce inseamna iubirea. De multe ori cautam explicatii rationale, emotionale, comportamentale pentru acest subiect; nevoia noastra de explicatii avand la baza dorinta de control si gestiune al noianului de trairi simtite.

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit in urma unei sedinte de consiliere psihologica.  Stateam cuibarita in fotoliu si imi ascultam activ clienta, o doamna de varsta matura ce traversa o perioada de doliu afectiv.  Priveam atenta la mimica si intreaga gestualitate… Ii ascultam povestea de viata, povestea unei partenere ratacite in fata unei decizii implacabile a destinului – pierderea sotului. Dincolo de „normalitatea” emotiilor experimentate, observasem la clienta mea un comportament afectiv justificativ vis-a-vis de relatia de cuplu: „l-am iubit pentru ca era un om bun”, ” l-am iubit pentru ca asa trebuia”, „l-am iubit pentru ca…”, „l-am iubit deoarece…”, „cat l-am iubit…”!

Sedinta se incheiase si uitandu-ma peste notite m-am trezit argumentand justificarile excesive ale clientei mele: le folosea, in aceasta etapa, pentru a-si explica disconfortul emotional si pierderea afectiva; le folosea pentru a-si justifica absenta persoanei ce a constituit obiectul investitiei afective.

De ce avem nevoie de justificari pentru a iubi?

De ce avem nevoie de un el sau ea pentru a-i semnifica drept obiecte ale iubirii?

De ce avem nevoie de conceptualizarea notiunii de iubire?

Te invit sa gasim raspunsuri la astfel de intrebari.

Suntem programati genetic sa iubim, altfel spus in noi salasluieste inconstient atat reprezentarea iubirii (manifestata constient prin formula „mi-as dori..”) cat si set-ul perceptiv al iubirii (set-ul de comportamente, atitudini si motivatii ce stau la baza iubirii). Primii ani de viata,  caracterizati de dependenta afectiva materna, asociaza acestei programari genetice si experienta bruta a iubirii, plina de emotii si trairi afective.

Astfel, daca copilul, desi programat genetic sa iubeasca sanatos, experimenteaza in perioada de dependenta afectiva materna emotii care sa ii intareasca faptul ca iubirea este o experienta dureroasa (de ex. copilul plange sa fie luat in brate de parintele preferat dar acesta din urma nu raspunde plansului), modelul inconstient de iubire este contaminat. Prin urmare, experienta dureroasa va fi memorata si stocata si folosita drept ghid de interpretare pentru experiente viitoare… Desigur copilul poate experimenta si contexte fericite, in care i se raspunde prin gesturi de afectiune, dar experienta dureroasa legata de iubire va fi reactivata ori de cate ori contextul declansator este similar, aducand la suprafata teama de abandon de mai sus.

Tot in copilarie, preferinta descrisa de psihanaliza clasica (Freud) pentru parintele de sex opus (complexul Oedip) inmagazineaza modelul inconstient al partenerului/partenerului: trasaturi fizice, caractersitici psihologice, etc… Prin aceasta preferinta modelul iubirii programata genetic este alterat prin experientele traite alaturi de parintii nostri si rolurile dominante jucate de acestia. Un parinte de sex opus normativ (ce utilizeaza pedepse, critici, reguli inflexibile) va fi investit la nivel inconstient cu un model de parteneriat dominant, rigid, lipsit de emotivitate si agresiv. Un parinte de sex opus dependent (ce sufoca, ingradeste liberul arbitru al copilului, este omniprezent) va fi investit la nivel inconstient cu un model de parteneriat dependent, ce necesita multiple dovezi de iubire, lipsit de libertate decizionala, presarat de gelozie patologica.

Rolurile si scenariile de viata traite de copil in mediul familial bazal isi pun amprenta asupra disponibilitatii genetice de iubire. Astfel intr-un rol de salvator iubirea va fi caracterizata printr-o nevoie acuta de protectie a partenerului, acceptarea unor situatii nefericite de relationare, acceptarea unui parteneriat lipsit de consistenta rationala sau emotionala. Un rol de victima va investi iubirea intr-un model de cuplu dependent rational-afectiv.

In concluzie, trairile emotionale memorate in legatura cu iubirea se manifesta vizibil in comportament! Disponibilitatea noastra naturala de a iubi este validata pozitiv sau negativ prin experientele intalnite de-a lungul copilariei, aceasta etapa constituind fundamentul investitiei afective!

Sa continuam..

Ne maturizam si viata ne impinge in stadiul construirii unei familii. Stilurile defectuoase de relationare din familia bazala insusite inconstient sunt acum aplicate la nivel comportamental in noua familie. Iubirea si formele ei de manifestare devine in acest stadiu existential o preocupare constanta in viata cuplului. Partenerii sunt preocupati de construirea unui parteneriat…ei sunt implicati in constructia unei constelatii familiale si de cuplu.

Privita prin prisma maturitatii emotionale si rationale iubirea poate fi definita ca forma suprema de atasament. Schimburile reciproce dintre parteneri implica negocieri afective, atitudinale, comportamentale si rationale. Iubirea implica prezenta activa in viata de cuplu, nu cauta justificari, ci imbraca forme altruiste de comportament pro-personal. Alaturi de maturitate si inteligenta emotionala, asertivitatea asigura spatiului real si sanatos al tranzactiilor dintre parteneri.

De ce-uri in iubire…

„A iubi inseamna a oferi ceva ce nu ai, cuiva care nu are nevoie.”  – LACAN

Exista o minciuna impartasita in orice iubire de simt comun, o iluzie binefacatoare. Partenerii negociaza de fapt sa iubeasca propriile proiectii, respectiv ceea ce celalalt nu regaseste in sine si vede in celalalt. Relatia de iubire rezista exact atat timp cat cei doi reusesc sa se oglindeasca narcisic unul in celalalt mai mult decat in realitate. Astfel ca narcisismul fiecaruia alimenteaza si potentiaza relatia de iubire.

„De ce-urile” apar atunci cand nu mai proiectam in celalalt/cealalta handicapul nostru afectiv. „De ce-urile” apar ca raspuns la zona de disconfort din spatele cortinei iubirii functionale.

Prin urmare, avem nevoie de justificari in iubire pentru a umple golul interior determinat de iubirea resimtita odata si pentru care am fost programati genetic…gol determinat de experienta iubirii functionale sau disfunctionale experiementata pe parcursul existentei. Discrepanta intre ideal (programat genetic) si real (experimentat zilnic) creaza o zona de disconfort afectiv si rational.

Cel mult pot numi iubire atasament relational – concept ce determina beneficii sanatoase pentru parteneri. Noi oamenii nu stim si nu cunoastem iubirea…decat la nivel conceptual! Si cu cat incercam mai mult sa ne apropiem de aceasta emotie superioara cu atat mai nepregatiti si nestiutori ne simtim. Si totusi – numim iubire orice stare, traire, sentiment ce se apropie foarte mult de ceea ce ne-am dori prezent zilnic in viata noastra! Dar primul pas ar fi sa invatam sa ne iubim pe noi insine!

Te invit sa iubesti…sa te scalzi in iubire!

 

 

Published in: on 18 Ianuarie 2011 at 00:22  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Pregateste-te pentru calatoria spre tine (program de life coaching)!

Bine v-am regasit!

Un nou an a inceput; fiecare dintre noi l-am investit cu proiecte si actiuni menite sa ne pozitioneze mai aproape de ceea ce dorim sa construim in aceasta existenta!

Vis-a-vis de proiecte… sunt incantata sa va anunt materializarea unui nou  program de life coaching (program de dezvoltare personala si autocunoastere)  destinat celor care doresc sa isi imbunatateasca viata si sa cunoasca succesul personal.

Programul va debuta cu workshop-ul „Rolul meu in viata de cuplu”, workshop sustinut de psihoterapeutii Ramona Pora si Laura Cojocaru. Locatiile de desfasurare ale workshop-ului sunt Timisoara, Caransebes  si Bucuresti.

Te invit cu drag sa pasim impreuna pe drumul cunoasterii de sine, drum ce ne va darui energie, forta interioara si numeroase resurse de depasire a obstacolelor din viata de zi cu zi.

Inscrie-te acum la workshop-ul „Rolul meu in relatia de cuplu” intr-una din locatiile dorite!  Solicita detaliile despre inscriere pe adresa de e-mail: cabinet@hr-professional.ro

Fa primul pas spre tine insuti/insati…

Te asteptam cu drag!