Povestile inconstiente din viata noastra

           

             De multe ori, se poate, sa fi avut senzatia ca traiesti intr-un scenariu de viata prefabricat, intr-un scenariu in care actiunile personajelor tale sunt ghidate pur si simplu de o forta pe care nu o poti controla, fiecare jucandu-si rolul perfect.

            De multe ori, se poate, sa fi simtit o discrepanta intre comportamentul tau si ceea ce crezi ca ar fi mai potrivit pentru tine. Ca si cum comportamentul tau isi urmeaza partitura lui de actiune, ignorand inconstient nevoile tale prezente.

            De multe ori, se poate, ca cele de mai sus sa te bulverseze, astfel incat sa devii confuz/a si nedumerit/a vis-a-vis de ceea ce doresti cu adevarat de la tine si viata ta.

            Te intrebi, ce se intampla cu mine? De ce nu reusesc, sa imi orientez comportamentul spre nevoile mele reale si prezente? De ce  ma comport ca si cum as rescrie o poveste de viata stabilita demult pentru mine?

            Ce sunt povestile de viata inconstiente?

            Istoria noastra de viata este marcata de etape de dezvoltare si evolutie.

            Copii fiind, in primii ani de viata, intelegem si interpretam ceea ce ne inconjoara, prin prisma a ceea ce simtim. MAMA SI TATA sunt facilitatorii lumii exterioare, mimica si gesturilor lor constituind repere pentru ceea ce se intampla.

              Daca observam pe fata MAMEI o lacrima atunci cand ne lovim, emotiile noastre vor exprima aceasta lacrima, printr-o poveste dramatica (poveste=interpretarea evenimentului), poveste ce implica un inceput, o intriga si un final. Povestea poate fi despre un copil care si-a ranit mama, facand-o sa sufere, prin urmare acel copil NU MERITA IUBIREA MAMEI, prin urmare NU MERITA IUBIREA NIMANUI; mai tarziu, copil va creste si ca adult el nu va beneficia de IUBIRE SI VALORIZARE pentru ca, in credinta lui, NU MERITA.  Povestea poate fi despre un copil care, dorind sa ajunga in bratele MAMEI, intalneste un obstacol care il raneste…el poate lua decizia in acel moment sa planga si uitandu-se la mama lui, care la randul ei plange, poate intelege ca ceea ce i s-a intamplat este o tragedie si ca lumea inconjuratoare este amenintatoare si ostila; tocmai de aceea trebuie sa stea mai mult pe langa mama care sa-l protejeze. Copilul va creste si ca adult el va depinde tot de MAMA sau ALTII ca sa functioneze.

                       Avem nevoie de o poveste de viata, inca din primii ani de viata, pentru a ne adapta lumii. In cadrul acestei povesti, parintii joaca un rol major, pana la varsta de 6 ani – dupa aceasta varsta, intervin si alti factori – scoala, ceilalti, destinul. Spre maturitate nu mai investim in povestea noastra de viata, aceasta functioneaza ca un film inconstient, ghidandu-ne comportamentul zilnic.

                        Povestea noastra de viata contine personaje, actiuni si evenimente; implica un rezultat final. De la o anumita varsta, nu o mai adaugam nimic povestii noastre de viata, nu o mai modelam…ea functioneaza ca o poveste ce vine din interioriul noastru – un ghid inconstient, fara sa mai stim exact de ce am ales acel scenariu de actiune, de ce personajul principal se simte in acel fel, de ce poveste are acel final.

                  Cand povestea de viata devine ineficienta pentru nevoile noastre?

                 Povestea primara de viata devine ineficienta cand, in calitate de adult, actiunile noastre nu sunt orientate spre scopuri necesare interiorului nostru. Ca si cum, ne dorim sa obtinem succesul, dar comportamentul nostru contrazice acest deziderat, dezvoltand actiuni opuse acestui obiectiv.

                  Pentru ca povestea primara de viata functioneaza inconstient, ca un automatism, ne mobilizam sa gasim rapunsuri de ce esuam in ceea ce ne propunem…dar uitam sa cautam explicatii in limbajul acestei povesti.

              Daca in primii ani de viata, aceasta poveste a fost functionala pentru noi, acum, in calitate de adulti nu ne mai ajuta…pentru ca dispunem de suficiente resurse personale pentru a reusi in tot ceea ce ne-am propus.

            Cum putem rescrie povestea de viata?

            Pentru a rescrie povestea de viata, trebuie sa ne intoarcem la copilul din noi insine, sa ii intelegem emotiile, sa ii intelegem nevoile. Copilul nostru interior si-a construit aceasta poveste pentru a face fata necunoscutului lumii exterioare. Povestea construita este despre el insusi, despre ce simte vis-a-vis de necunoscut, vis-a-vis de protectorii MAMA si TATA, despre nevoile lui de iubire si siguranta. Povestea lui este despre drama traita de un pitic in confruntarea lui cu un urias (viata). Pentru ca nu dispune de intelegere, emotiile ii sugereaza ceea ce se intampla; emotii precum teama, neliniste, vinovatie, furie il insotesc pe drumul sau. Mai mult, e suficient sa simta o singura data teama si va generaliza aceasta teama la toate situatiile necunoscute, pentru ca mici fiind evaluarile noastre particulare trec rapid in registrul generalizarilor si adevarurilor absolute despre viata. De exemplu, daca copilul vede intre protectorii sai un conflict fizic, teama resimtita se poate transforma in panica, iar relatiile dintre mama si tata el le va interpreta drept „amenintatoare”; mergand pe principiul generalizarii „toti parintii au o relatie amenintatoare”; ca adult se va simti insecurizat intr-o relatie cu sexul opus, pentru ca potrivit povestii primare de viata, aceast lucru inseamna amenintare.

            In cadrul povestii sale de viata copilul isi atribuie un rol, rolul adaptat povestii construite.  Poate copilul din exemplu de mai sus simte nevoia de a-si pedepsi unul dintre parinti, astfel incat sa-si protejeze celalalt parinte. In aceasta poveste, copilul isi poate asuma un rol de salvator…salvatorul este SUPER EROUL care apara personajul din poveste, agresat de celalat personaj „rau”. Mai tarziu, ca adult, acest copil va simti nevoie sa salveze de fiecare data pe cineva aflat intr-o situatie de neajutorare, ignorandu-si propriile nevoi.

            In unele povesti, copilul poate juca rolul de victima…victima este personajul care simte vinovatie in povestea lui; in exemplul dat, copilul poate interpreta ca mama si tata se cearta din cauza lui, ca el este sursa conflictului lor, prin urmare, nu merita sa beneficieze de mama si tata, nu merita iubire. Mai tarziu, ca adult, acest copil va simti nevoia de a primi cat mai multa atentie si iubire, sufocandu-si partenerul sau partenera cu dovezi continue de iubire.

            Spuneam ca ne putem rescrie povestea de viata, daca intelegem nevoile copilului nostru interior. Cin este acel copil? Copilul interior reprezinta una dintre cele trei stari caracteristice Eului. Eric Berne a definit o stare a eului ca si “un model constant de sentimente si experiente direct relationat cu un model corespunzator de comportament”. Avem 3 stari ale eului care corespund cu modele constante, separate si distincte de sentimente si comportamente. Aceste 3 stari se numesc: starea Parinte a eului, starea Adult a eului si starea Copil a eului. Starea eului de Copil reprezinta emotiile noastre, este starea cea mai pretioasa din noi, este lacasul trairilor specifice copilariei si inocentei.

            Intr-o lume in care copilul nostru interior afla ca NU ESTE OK, intr-o lume in care copilul nostru interior se simte nevalorizat, intr-o lume in care sentimentele copilului nostru interior sunt ranite, intr-o lume plina de pericole, copilul are nevoie de un ADULT care sa se bucure de prezenta lui, care sa il ocroteasca si sa il invete sa se adapteze.

            In fiecare dintre noi exista acel ADULT care poate oferi liniste si securitate copilului nostru interior, modificand astfel povestea dramatica de viata. Rezultatul va fi o mai buna intelegere a nevoilor prezente, de adult. Rezultatul va fi un interior mult mai echilibrat si adaptat unui prezent dinamic.

            Pretuieste copilul tau interior….asculta-i povestea…ocroteste-l…

Anunțuri

Minciuni despre noi insine…

Am invatat de mici valori precum „bine” sau „rau”, „adevar” sau „minciuna”. Pentru a ne adapta mai bine evenimentelor de viata, ne fabricam o serie de explicatii privind mersul lucrurilor! Astfel de explicatii, uneori, nu au niciun suport rational; nu au niciun fundament empiric in realitatea inconjuratoare…si, totusi, continuam sa le utilizam!

   Prin urmare, alegem, sa ne mintim…crezand ca ne vom facilita periplul existential!

Minciunile din viata mea au fost:

„Sa plangi e rusinos!”

 ” Eu stiu ce este mai bine pentru fiintele dragi mie!”

„Ceilalti nu ma iubesc!”

‘Imi pot fauri visele prin destinul partenerului sau copilului meu!”

„Fericirea mea depinde de celalalt!”

 Astazi nu mai am nevoie de ele, pentru ca am invatat sa nu ma mai mint…sa nu ma mai agat de altii! Am invatat sa fiu libera!

Te invit sa iti analizezi minciunile interioare…de ce ai nevoie de ele? ce mascheaza ele? ce mesaj au ele pentru interiorul tau?

Curaj,

Ramona Pora

Published in: on 19 Octombrie 2011 at 13:27  Comments (2)  
Tags: , , ,

Cultivarea Sinelui sau drumul catre tine insuti/insati!

In deschiderea acestei sectiuni ti-am lansat o intrebare:

„Cine esti tu si care este drumul tau in aceasta existenta?”

Priveste foaia pe care ai scris aceasta intrebare si constientizeaza raspunsul tau…Ai formulat un raspuns?

Raspunsurile pot fi multiple, de la raspunsuri centrate pe calitati fizice/exterioare la raspunsuri centrate pe calitati intrinseci.

Raspunsul meu ar fi: SUNT UN CORP, O MINTE, O EMOTIE SI UN SPIRIT! Mai precis: SUNT O FIINTA INTEGRATA!

Ce inseamna o fiinta integrata? O fiinta ce isi constientizeaza palierele de functionalitate ale vietii zilnice, o fiinta recunoscatoare pentru ceea ce detine, o fiinta adaptata, o fiinta conectata armonios cu universul ei interior si exterior, o fiinta ce promoveaza armonia si iubirea neconditionata in relatiile cu ceilalti.

O fiinta integrata este o fiinta iluminata si proactiva! Iluminata pentru ca este constienta de tranzactiile stabilite cu ceilalti, este responsabila si verticala. Proactiva pentru ca vede in toate experientele de viata latura educativa; detine un management al emotiilor eficient si isi urmareste cu succes scopurile!

Cine esti tu?

Cu totii detinem mecanisme si instrumente ce ne ajuta sa ne adaptam nevoile la cerintele vietii exterioare. Multe dintre aceste instrumente ni le-am insusit in prima copilarie, prin imitarea „modelului maternal si paternal”. Multe dintre aceste instrumente functioneaza drept „masti” cu ajutorul carora pastram bariera dintre interiorul si exteriorul nostru. Uneori ne identificam atat de puternic cu aceste masti incat nu mai stim sa functionam in lipsa lor!

Va spuneam ca e firesc sa dezvoltam masti sau mecanisme de aparare externa.  Nevoia de  a le dezvolta salasluieste intr-una din instantele superioare ale personalitatii, si anume EUL!

Ce reprezinta EUL si corespondenta lui cu componentele FIINTEI INTEGRATE:

Din punct de vedere psihologic, EUL reprezinta o instanta centrata in jurul  constientului, inglobeaza intreg preconstientul dar are si o dimensiune inconstienta (Freud formula in prima teorie vis-a-vis de functionalitatea apartului psihic ca vorbim de trei instante: CONSTIENT – PRECONSTIENT – INCONSTIENT).

Functiile EULUI  vizeaza:

  • cunoasterea realitatii externe si stocarea in memorie a experientelor de viata;
  • testarea realitatii: distingerea dintre realitatea interna si cea externa;
  • modificarea lumii exterioare: pe baza motricitatii EUL intervine in modificarea realitatii inconjuratoare in functie de dorintele interne;
  • controlul instinctualitatii: vizeaza lumea interioara; Eul este preocupat de satisfacerea instinctualitatii tinand cont de sanatatea psihica. In confruntarea cu lumea instinctualitatii EUL isi dezvolta o serie de mecanisme de aparare, functionalitatea acestora fiind inconstienta.

In prima copilarie mediul familial protejeaza opozitia dintre nevoile copilului si mediul inconjurator; astfel ca, desi slab structurat EUL isi dezvolta mecanisme de aparare externa formulate in comportamente de genul: negarea realitatii, proiectia realitatii (contaminarea acesteia cu propriile valori si sentimente), regresiunea, sublimarea realitatii. Aceste mecanisme reprezinta un sistem de contraatac al Eului fata de agresiunile realitatii exterioare, protejeaza sistemul personalitatii individului impotriva factorilor de agresiune externa.

Exista si un sistem de protectie al Eului fata de inconstient mecanismele de aparare interna. Modul de organizare a barierei interne de aparare este foarte rigid, mult mai impenetrabil decat bariera externa de adaptare, si are , in primul rand,  un rol represiv fata de pulsiunile inconstientului. Singura modalitate prin care se permite pulsiunilor inconstientului sa penetreze aceasta bariera este reprezentata de vis.

Dintre componentele FIINTEI INTEGRATE EUL corespunde CORPURILOR FIZIC SI EMOTIONAL! Mai precis, cele doua dimensiuni, fizica si emotionala sunt gestionate de EU. Intr-un articol viitor vom aborda EUL din perspectiva dezvoltarii personale.

Fiinta iluminata nu se opreste in drumul ei doar la procesul de constientizare al EULUI! A fi fericiti si impliniti nu inseamna doar a ne constientiza temerile, fricile, instinctele! A fi fericiti inseamna a sparge barierele EULUI, a plonja in adancul fiintei noastre spre SINE sau ESENTA VIETII!

Ce reprezinta SINELE si corespondenta lui cu componente FIINTEI INTEGRATE:

Sinele reprezinta izvorul energiei noastre. Sinele este dimensiunea superioara, evolutiva pe care o atinge orice fiinta umana ce a parcurs un proces sistematic de trezire interioara si exterioara (trezirea constiintei individuale).

Rolul Sinelui este de a asigura adaptabilitatea si echilibrul fiintei umane; de a deveni o fiinta actualizata (orientata spre progres), de a echilibra toate cele trei corpuri „inferioare”: MENTAL, FIZIC SI EMOTIONAL. Sinele reprezinta corpul superior al fiintei, respectiv SPIRITUL!

Cum ne putem cultiva SINELE?

Cultivarea SINELULUI implica o serie de factori; fiecare factor implicand seturi de actiuni menite sa determinte dezvoltarea personala si evolutia:

  • stabilirea obiectivelor existentiale: respectiv a stii ce vrei cu adevarat, constientizarea drumului ce vrei sa il parcurgi si mai ales cum vrei sa il parcurgi;
  • asumarea responsabilitatii pentru propria existenta: construirea unui plan existential responsabil si disciplinat, eliminarea actiunilor iresponsabile, eliminarea timpilor morti existentiali;
  • dezvoltarea recunostintei si multumirii interioare: a invata sa apreciezi si sa te aprecizei, a invata sa introduci pozitivismul in viata ta;
  • dezvoltarea tolerantei la schimbarile vietii: a invata sa obtii maximum de beneficii din situatiile de viata cu care te intalnesti, a invata sa iti dezvolti flexibilitatea;

Ghidul interior si drumul spre tine insuti/insati:

Fiecare poseda o voce interioara. De cele mai multe ori numim aceasta voce INTUITIE sau FLER. In numeroase situatii alegem solutii rationale care nu determina succesul scontat tocmai pentru ca am ignorat aceasta voce interioara. Si ne facem autocritica conchizand „stiam eu ca trebuie sa fac astfel!”

Ghidul interior sau consilierul interior exista in fiecare dintre noi. Unii reusesc sa il acceseze relativ devreme – in jurul varstei de 30 ani, odata cu atingerea pragului de maturitate rational-emotionala, altii mult mai tarziu. In ambele cazuri este vorba de introspectie, a cauta sa stai cat mai mult de vorba cu tine insuti/insati, a prefera sa iti cercetezi interiorul si a te lansa in discursuri interioare, a te provoca sa te intalnesti in interior. Practic, totul tine de alegerea modului in care doresti sa iti petreci timpul liber: in compania ta interioara sau in compania exterioara. Companie exterioara inseamna de ex. a privi la televizor si a te lasa contaminat de multitudinea de informatii ce asalteaza EUL. Companie interioara inseamna a cauta acele activitati care iti pun in valoare creativitatea, libertatea, entuziasmul.

Calitatile SINELUI:

O fiinta integrata este o fiinta constienta de sine insasi, ce se autoevalueaza corect si este increzatoare in fortele proprii.

Constiinta de sine sau perceptia trairilor noastre interioare se refera la recunoasterea felului in care viata noastra afectiva ne influenteaza performantele si abilitatea de a ne folosi resursele in luarea deciziilor. Persoanele care dispun de aceasta calitate:

  • isi recunosc propriile trairi si emotii, identifica cu usurinta cauzele acestora, au o gestiune afectiva eficienta – dispun de  inteligenta emotionala;
  • identifica legatura intre ceea ce simt si ceea ce gandesc;
  • recunosc felul in care emotiile si sentimentele le afecteaza viata;
  • sunt constiente de valoare si obiectivele lor existentiale;

Autoevaluarea corecta se refera la a-ti cunoaste resursele interioare, aptitudinile si limitele. Persoanele care dispun de aceasta calitate:

  • sunt constiente de puterea si limitele lor interioare;
  • sunt reflexive, invata din propria experienta;
  • deschise fata de un feedback contructiv, fata de noi perspective, fata de o permanenta perfectionare;
  • au simtul umorului si sunt capabile sa se detaseze de universul lor interior;

Increderea in sine se refera la dezvoltarea unui puternic simt al propriei valori si capacitati interioare. Persoanele cu aceste calitati:

  • se prezinta pline de siguranta,  au carisma;
  • sunt proactive, cu toleranta ridica la schimbare;
  • sunt hotarate, capabile de a lua decizii in ciuda incertitudinilor si a presiunilor;
  • sunt forte mobilizatoare in grupul de referinta;
  • sunt autodidacte prin desavarsire;

Cum imi pot cultiva universul interior?

Tehnicile sunt diverse: tehnici de programare mentala, tehnici de dezvoltare personala, tehnici de gandire pozitiva, etc… Intalnirea cu tine insuti/insati ar trebui sa faca parte dintr-un PROIECT EXISTENTIAL. Mai precis, ar trebui sa reprezinte preocuparea primordiala din aceasta existenta!

Si cum nimeni altcineva nu poate scrie acest PROIECT te invit sa incepi sa il redactezi:

  • defineste-te: cine esti tu?
  • stabileste-ti obiective: ai grija ce iti doresti…, fii realist si rezonabil;
  • vizualizeaza-te in termeni pozitivi: de ex. imagineaza-ti ca iti doresti ceva si ca ai obtinut acel ceva…imagineaza-ti cum te simti atingand acel ceva;
  • disciplineaza-te: contribuie zilnic la proiectul tau prin informatie, autoanaliza, lectura personala;
  • manifesta perseverenta: oamenii de succes raman loiali proiectelor existentiale, stiu ce isi doresc cu adevarat si renunta la sentimente de vinovatie inutile; cauta sa isi gaseasca motivatia zilnica pentru realizarea proiectului; sunt intr-o relatie deschisa cu lumea inconjuratoare si contribuie la binele tuturor;

Mult curaj!

Published in: on 22 Februarie 2011 at 21:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,